Blugii skinny au primit avertisment medical după ce o femeie din Australia a trebuit să fie, practic, tăiată ca să iasă din ei. BBC Culture atrage atenția asupra a cinci dintre cele mai grave dezastre ale modei.
Dând un nou înțeles expresiei de ”victimă a modei”, o australiancă în vârstă de 35 de ani a fost pusă în situația de a fi ”tăiată” din perechea de blugi ca să poată ieși din ei, după ce a dezvoltat o afecțiune numită ”compartment syndrome”. Multe trenduri pot fi reperate in ce poarta oamenii pe strada.Nu e prima dată când cineva face compromisuri de dragul unui trend deși este periculos: ”Se află dintotdeauna printre noi, încă din Epoca de piatră”, afirmă Summer Strevens, autorul ”Fashionably Fatal”. ”E acea situație când conceptul de modă este dus la extrem; eu personal o numesc vanitate, nebunie.” Iată cinci dintre cele mai periculoase capricii ale istoriei.
Lenjeria care micsora talia, a avut o influenta asupra limbajului la fel de mare ca influenta pe care a avut-o asupra corpului femeilor: a dat nastere termenului de „dantela dreapta” impartasind din respectabilitatea victoriana persoanei care purta lenjeria, la fel ca si „femeile ușoare” – implicand faptul ca cele care nu purtau corset aveau principii la fel de libertine ca și dantela. În cartea pe care a scris-o, Strevens spune că ”corsetele cauzau indigestie, constipație și foarte des leșin care se datora capacității limitate de a respira și chiar sângerări interne…dând naștere expresiei de ”heaving bosom” care indica dificultatea ridicată în respirație, existând o presiune puternică asupra plămânilor. Acest lucru forța, de asemenea, organele interne ale corpului să se adapteze acestei remodelări.” În 1874, a fost publicată o listă cu 97 de boli cauzate de purtarea corsetului, fiind incluse și isteria și melancolia; între sfârșitul anilor 1860 și începutul anilor 1890, Strevens spunea că jurnalul medical The Lancet, a publica cel puțin un articol pe an despre pericolul medical al dantelei. Problema nu s-a terminat doar cu dificultăți de respirație sau deteriorarea organelor: în 1903, Mary Halliday, o femeie în vârstă de 42 de ani, mama a 6 copii, a murit subit în urma unei crize. New York Times a scris că în timpul autopsiei, ”două părți de metal din corset au fost găsite în inima acesteia, lungimea lor fiind de 8 centimetri și jumătate. Acestea au fost împinse către margini de mișcările corpului.”
Această fustă cu structură a făcut mai mult decât să pună în evidență silueta. În secolul al 19 – lea, apogeul popularității crinolinei, au existat multe morți notabile care s-au datorat focului. În Iulie 1861, poetul Henry Wadsworth Longfellow a încercat să-și salveze soția după ce rochia acesteia a luat foc. Conform Boston Daily Advertiser, ”În timp ce stătea la masă și lucra, pe rochia ei a căzut un chibrit sau cel mai probabil o bucată de hârtie aprinsă care a acoperit în doar câteva momente rochia acesteia în flăcări.” Soția poetului a murit în ziua imediat următoare. Cele două surori vitrege ale lui Oscar Wilde au murit, de asemenea, din cauza focului. În urma unuia dintre accidentele anului 1858, New York Times a declarat că există”o medie de trei morți pe săptămână ce sunt cauzate de aceste crinoline.”
Inventat în secolul al 19-lea, gulerul detașabil presupunea că bărbații nu erau nevoiți să-și schimbe tricourile zilnic. Acesta era însă apretat într-un mod atât de rigid încât s-a dovedit letal mai târziu. ”Aceste gulere rigide purtau numele de ”father killer” sau după termenul nemțesc – ‘Vatermörder’, afirmă Strevens.” ”Puteau opri chiar circulația sângelui spre artera carotidă. Bărbații le purtau ca pe un accesoriu la modă, mergând cu ele în cluburile gentleman-ilor unde se delectau într-o atmosferă selectă etalându-și aceste obiecte vestimentare când de fapt se sufocau în ele.” New York Times scrie despre un caz din 1888 care devine cap de afiș: ”Sufocat de propriul guler”: Un bărbat pe nume John Cruetzi a fost gasit mort într-un parc, medicul legist crezând inițial că acesta a băut și în cele din urmă a adormit. Dar în timpul somnului capul bărbatului a căzut peste piept iar gulerul s-a oprit în trahee, suprimând fluxul sangvin și cauzând în cele din urmă moartea datorată asfixierii și apoplexiei. ”
Expresia ”Nebun ca un pălărier” era folosită deja cu 30 e ani înainte ca Lewis Carroll să o aducă în atenția tuturor în cartea sa ”Alice în Țara Minunilor.” Otrăvirea cu Mercur era la acea vreme un risc profesional pentru creatorii de pălării. (secolele 18-19) . Produsul chimic era utilizat în producția de pâslă și expunerea prelungită a condus la ceea ce s-a numit ”boala pălărierului nebun”. Simptomele includeau tremur involuntar, iritabilitate și timiditate patologică – lucru care a condus la dubii în ceea ce-l privea pe creatorul de pălării al lui Carroll printr-un articol apărut în British Medical Journal unde era sugerat faptul că ”Pălărierul nebun” suferea într-o măsură considerabilă din dorința de a trece neobservat.
Declarate ca fiind inspirate de o dansatoare din secolul al 10-lea care și-a înfășurat picioarele în mătase cu scopul de a dansa pentru Impărat, practica chineză a legării picioarelor a fost oficial interzisă în 1912. Cu toate acestea, unii au continuat practica – un mijloc de a arăta starea, dezvăluind faptul că o femeie nu avea nevoie de picioare pentru a lucra – în secret. Fotografa britanică Jo Farrell a făcut un documentar despre ultimele femei care au supraviețuit cu picioarele ”legate.” Ea a declarat pentru BBC: „Atât de mulți oameni vorbesc despre cât de barbară era tradiția, dar a fost, de asemenea, o tradiție care a împuternicit femeile. Le-a dat o viață mai bună … unul dintre cele mai importante lucruri a fost că le-a făcut să fie mândre de ceea ce s-a întâmplat cu ele „.
Remodelarea picioarelor nu este restricționată în China. Totuși, conform lui Strevens, ”în secolele anteroare, femeile din industria modei erau cunoscute pentru curajul de a-și fi amputat degetul mic al piciorului pentru ca acesta să se potrivească papucilor cât mai ascuțiti, după cum cerea moda.”
Ea susține că, în timp ce practicile istorice ar putea suna barbare, femeile de astăzi încă rezistă la durere de dragul modei, făcând referire la „vogue-ul contemporan pentru ingustarea chirurgicală, chiar amputarea degetelor mari de la picioare, cu scopul de a incapea în incaltamintea stilletto înaltă de astăzi.”
Există încă o mulțime de victime ale modei în secolul 21. „Desi nu avem corsete și crinoline, în prezent există oameni care își scot propriile lor coaste pentru a obține o talie mai mică.”