Poate numele Catherine Durandin vă spune ceva. Poate e un nume scris pe vreo carte din propria bibliotecă. Vorbim azi despre o autoare din Franța care a fost studentă în România în anii 1960 și de atunci tot mai vine pe la noi și în continuare scrie despre România pe care a văzut-o.
CATHERINE DURANDIN este scriitoare şi profesoară de istorie la INALCO – Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale – şi la IPRIS – Institutul Superior de Relaţii Internaționale şi Strategice. Este specializată în investigarea şi analiza culiselor evenimentelor istorice care au marcat schimbări majore de curs în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Ca specialistă în istoria recentă a României, a publicat numeroase cărți cu subiect românesc: „Nicolae Ceaușescu. Adevăruri şi minciuni despre un rege comunist”, „Istoria românilor”, „București. Amintiri şi plimbări”, „România post 1989”. A primit Ordinul de Cavaler de onoare în 2006 şi este expert analist în Ministerul Apărării din Franța, potrivit Mediafax.
Am făcut cunoștință cu România lui Ceauşescu în 1967 – îşi începe autoarea confesiunea – , iar ea continuă să mă obsedeze. Am traversat <frumoșii ani şaizeci> la Bucureşti, ca studentă, am observat cum se aluneca spre închiderea cu premeditare a țării în anii șaptezeci, m-am azvârlit în cruciada pentru drepturile omului încă din 1977 şi am crezut în cauza aceasta până la căderea regimului, în 1989. Tulburările, incertitudinile şi luptele anilor 1990 le-am urmărit ca analist din partea Ministerului Apărării, am fost fascinată de schimbarea la faţă a unor români cuprinși de elanul integrării în NATO şi în Uniunea Europeană, dezolată, dezamăgită de rătăcirea fără obiect a anilor 2000 şi, asemenea prietenilor mei români, am intrat fără nicio bucurie, totuși, am intrat în era scepticismului, știind astăzi că fericirea nu mai trece prin politic.” Acest fragment este extras din cartea ”România mea comunistă” pe care o puteți găsi în librării și răsfoi, măcar pentru plăcerea de a vedea ce înseamnă o întâlnire interculturală materializată prin călătorii cu sens.
Un articol de Bianca Ioan
