Recunoscute ca vehicule pentru călătorii departe, cărţile din viaţa noastră sunt gata de îmbarcare. Azi vă propun un lung drum cu trenul, pe o vreme nu prea prietenoasă, într-o poveste cu haine groase, o vulpe şi o fată care „se naşte” din dorinţa arzătoare a bătrânilor ei părinţi. Copila de zăpadă de Eowyn Ivey e o carte ca un basm cu realismul lui magic cu tot. Aşa că dacă vrei să te cuibărești citind, poţi deschide acest roman care e gata să te cuprindă în decorul lui cu suspans, tăceri şi foarte multă emoţie.
Totul se întâmplă în Alaska anilor ’20, într-un ținut rece, îndepărtat, izolat și izolant. Aici au venit Mabel și Jack, doi oameni trecuți de prima tinerețe, cu un trecut dureros despre care au vorbit prea puțin, pentru a se regăsi și a porni o viață nouă, de la zero din toate punctele de vedere. Doi oameni triști și singuri, al căror regret nespus este că nu au un copil, izolați în mijlocul unei naturi neprietenoase și într-un mediu nu tocmai cald și social.
Într-o seară, la prima ninsoare, Jack și Mabel construiesc o fetiță din zăpadă, îi pun fular, căciulă, o îmbracă. A doua zi, o fetiță stranie apare în apropierea casei lor. Să fie fetița creată de ei care a prins viață, să fie un copil rătăcit? E un copil al pădurii, al naturii, portretizat exact așa cum vi-l imaginați, frumoasă, cu licheni în păr, sălbatică și stăpânind fiarele pădurii. Fetița apare și dispare, de-abia vorbește și este greu să-ți dai seama cine e și de unde vine. Dar este copilul dorit de Mabel și Jack iar imaginea și apariția ei se suprapun, în mintea lui Mabel, peste un vechi basm rusesc.
Cartea de debut a autoarei a impresionat prin modul de a imagina o poveste frumoasă, cu un final surprinzător şi care pune în prim plan tema maternităţii, a iubirii necondiţionate şi a legăturii infinite dintre părinţi şi copii.
Copila de zăpadă de Eowyn Ivey e un roman de pus în bagajul fiecăruia dintre noi, de povestit copiilor, nepoţilor, în oricare vremuri şi oricare anotimp.
Un articol scris de Bianca Ioan
