O descriere foarte detaliata a hotelului ne este oferita de catre Ion Mitican in cartea sa. Un acoperis „pleostit”, „un orologiu urias” ce arata „vremea locului”, adica –o ora in plus fata de ce arata cel de la gara ii facea pe cei ce veneau din strainatate sa fie nedumeriti „ scoteau din jiletci ceasurile lor bortoase, cat niste cepe, le priveau lung, apoi se uitau din nou la al hotelului, ridicau din umeri sau macar din sprancene si plecau mai departe nedumeriti”. De aceea, era tare populare in targ erau ceasornicele cu doua fete „una insemnata cu o locomotiva, iar alta cu un turn”.  

„Ulita Lapusneanului” nu era cu mult diferita fata de cum o stim noi. „Plina de marsandarii, croitorii, ciubotarii, cofetarii proaspat instalate in casele abia ridicate pe locul gradinilor din jurul fostelor palate, strada „novitalelor” isi prezenta din mers marfurile invalmasite la ferestre , pe tarabe sua in racoarea boltilor.”

 Eminescu stia ca le va vedea mai des, pentru ca ajungea  deja la Vasile Pogor, ce statea foarte aproape de acea zona. Fericit ca a ajuns in sfarsit la Iasi, poetul spune:

„Sunt fericit ca mi—am ales un loc potrivit cu firea mea singuratica si dornica de cercetare. Ferit de grija zilei de maine, ma voi cufunda ca un budist in trecut, mai ales in trecutul nostru atat de maret in fapte si oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a gazduit si care mi-a gasit acest culcus demn pentru iernile noastre friguroase. Inteleg prin ierni schimbarea rautacioasa a semenilor nostri, care cauta sa loveasca chiar si-n acei ce nu se pot apara.”

Eminescu a ajuns in Iasi. Urmareste-ne in continuare sa afli totul despre sederea lui aici! 

Articolul Eminescu a ajuns la Iasi… apare prima dată în In Oras - Iasi.

Mihai Eminescu, insa trece foarte usor de aceste controale. Faptul ca se ducea la Vasile Pogor a constituit un avantaj. Urmeaza o descriere detaliata a strazilor pe care le parcurge poetul, asa cum erau atunci: cu depozitele de lemne si materiale pentru constructii, pravaliile si casele boieresti de pe coasta.

Trec de Rapa Galbena si pornesc pe Copou. „…fosta ulita a Bohotineanului era, prin 1874 un ponor coscovit si hartanit de santuri si hartoape cu care se munceau, ziua, podarii sa il astupe, iar noaptea duhurile rele sa il destupe.”

Trasurile mergeau in sir indian aproape. Arcul ingust cu cerdac ce unea Internatul Academiei Mihailene de salile de curs, ingreuna traficul destul de mult. Odata trecuti de arc, trasura „rasufla usurata” si ajunge intr-o gradina mare plina de negustori de toate felurile. In aceasta mare diversitate, iese in evidenta vechiul cazinou german, Frantoz, unde „isi marturiseau cei tineri aleanurile sufletului, amestecand «lacrimile cu spuma berei».”

Poetul isi aminteste cu mare drag de primele zile ale sale in Iasi, cand i se prezentau „monumentele junimiste” ale Iesilor.

„Priviti, aici, la lumina trandafirie a lampii cu abajur, a clocit Maiorescu prelectiunile si Societatea Literara de Lecturi, Discursuri si Publicari. Vizavi, in Aula, s-au dezbatut teoriile sale filozofice, iar pe aici, in ziua de 13 august, o coloana de cucoane, cu gandul al Putna si cu fanfara Primariei inainte, conducea spre tren flamurile Iasilor si Vasluiului, cintand imnul lui Stefan cel Mare si indemnand trecatorii sa-i sarute portretul miruit la Sfantul Neculai si purtat pe strazi ca o icoana.”

Vrei sa afli continuarea? Urmareste-ne in fiecare marti!

Articolul Calatoria lui Eminescu prin Iasi continua… apare prima dată în In Oras - Iasi.

La inceputul lui 1874, Eminescu sosea la Iasi. Vara era pe sfarsite. „Corpul central al caselor de bilete, pe atunci un castel roz-crem, cu bolti gotice si logii impurpurate, abia de vreo patru ani inaltat pe sesul baltit al Bahluiului, sclipea ca un palat venetian, rasfrangand prin geamuri si oglinzi sagetile de foc ale soarelui arzator”.  

Peroanele erau aglomerate si frematau de zumzetul trecatorilor. Trenul accelerat de la Paris – Berlin- Viena – Cracovia – Lemberg – Cernauti – Suceava – Botosani – Pascani tocmai sosea in gara. „…rata pe roti – simandicos botezata locomotiva – intra gafaind si pufnind la linia intai, opintindu-se in frane sa propeasca siragul de vagoane”.

Printre toti pasagerii, „un tanar cu pletele pe umar, fruntea lata si ochii luminosi, privind curios freamatul multimii defila pe langa vagoane”.  Gara era plina de „poftitori de servicii” care mai de care mai insistenti. Cu toate acestea Eminescu, ii evita gratios si se indreapta spre spre o trasura, gandindu-se la prima lui poezie, pe care i-a trimis-o lui Iacob Negruzzi, la Vasile Pogor, in casa caruia citise „Inger si Demon” si Floare albastra”, la Titu Maiorescu, la Veronica si bunii sai amici Samson Bodnarescu si Miron Pompiliu, pe care ii rugase sa ii caute „o ocupatie in Iasi”, chiar si „foarte modesta si neinsemnata”.

„- Cuconas Vasilica Pogor? Apoi cine nu-l cunoaste, la noi pe cuconas Vasilica? Da-mi matale cufarul si indata sintem la conacul dumi-sale.” Gasind trasura, poetul se aseaza comod pe „canapeaua plusata, cu bagajele clituite la picioare” si porneste „ catre palatele protapite in marginea ripilor Pivighetoaiei si Galbena, de unde priveau nedumerite, peste hauri, cetatea nemteasca a garii, freamatind printre stuh, papuris si piraie”…

Vrei sa afli continuarea? Urmareste-ne in fiecare marti sa afli pe unde i-au purtat pasii pe cele mai mari pesonalitati romanesti ale secolului 19. 

Sursa: „Cu Mihai Eminescu si Ion Creanga prin Tirgul Iesilor”, Ion Mitican.  

Articolul Si calatoria noastra prin Iasi continua… apare prima dată în In Oras - Iasi.

Dam startul unei serii de povestioare despre Iasul nostru drag. De astazi, in fiecare marti vom scrie despre locurile din Iasi ce ne fac nostalgici, locurile cu amintiri placute atat pentru noi cat si pentru iesenii de alta data.

Cu ajutorul scrierilor lui Ion Mitican va vom purta prin cele mai ascunse povesti ale Targului Iesilor si ne vom aminti cu drag ce ne place si de ce ne place aici. Sursa noastra de inspiratie ne ajuta sa va vorbim despre acele detalii pe care un ghid de obicei nu ti le spune, care insufletesc locul vizitat.

Ion Mitican a fost inginerul ce a implementat alaturi de alti specialisti sistemul de radiotelefonie pe caile ferate de la inceputul anilor 80. Cu toate realizarile lui in inginerie, el este numit de catre multi „evocatorul Iasului de alta data”. A scris o serie de carti istorice, unde scoate la iveala informatii si amanunte putin cunoscute despre trecutul orasului si personalitatile care l-au insufletit.

„Am indragit istoria in general si mai ales pe cea a Iasului. Mi-am dezvoltat gustul pentru scris gratie profesorului de istorie din liceu. Se batea prea multa moneda pe savanti si realizarile lor, iar el, ca sa evite asemenea lucru, ne tinea extraordinare lectii despre Iasi.”  Ion Mitican

Va vom purta printr-o plimbare virtuala in Iasul nostru drag. Speram ca veti fi alaturi de noi in fiecare marti!

Articolul Tu cu ce ochi vezi Iasul? apare prima dată în In Oras - Iasi.