Anul 1989 a fost momentul in care Romania a constientizat cat de dificila este viata din cauza politicii economice impuse de conducerea tarii. Regimul de austeritate, constructiile grandomane, cultul personalitatii, politia secreta, Securitatea au dus la izbucnirile violente din decembrie ’89. Inainte de Revolutia Romana, toate celelalte state est-europene trecusera in mod pasnic la democratie. Romania a fost singura tara din blocul estic care a trecut printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati, in urma unui proces destul de controversat.
Scanteia revolutiei a fost data la Timisoara, desi pe 14 decembrie era pregatit un miting anticeausit in Piata Unirii din Iasi. Comasarea fortelor de represiune in zona, lipsa de curaj si intarzierea sosirii unui semnal de pornire a protestului au dus la inabusirea inca din fasa a manifestarilor.
Pe 20 decembrie, in foaierul Teatrului National din Timisoara un grup de cetateni vor crea Frontul Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata si mai multi militari incep sa fraternizeze cu demonstrantii. La sfarsitul zilei, Timisoara este declarata oras liber de catre demonstranti. Exemplul Timisoarei va fi urmat de alte localitati din tara. Astfel, pe 21 decembrie incep manifestatii anticeausiste si in Arad, Buzias, Sibiu, Cugir, Targu Mures, Caransebes, Hunedoara, Resita, Brasov, Fagaras, Cluj-Napoca, Cisnadie, Alba Iulia, Buzau.
Intors din Iran pe 20 decembrie 1989, Ceausescu descopera o tara intoarsa pe dos, care avea curajul sa vorbeasca despre ceea ce nu ii convenea. La propunerea primarului capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocata pe 21 decembrie o mare adunare populara, prin care sa se linisteasca oate apele. Vorbind de la balconul Comitetului Central, Ceausescu a evocat o serie de realizari ale „revolutiei socialiste” din Romania. Populatia, totusi, a ramas indiferenta. Acest moment reprezinta, cu adevarat, inceputul revolutiei din Bucuresti. Tot mai multi oameni ieseau in strada, neinarmati si neorganizati, desi erau intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista) si ofiteri de Securitate. Se tragea asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii.
Lupte intre populatie si fortele de ordine au avut loc si in urmatoarele trei zile. Se ajunsese insa la o stare de paranoia totala, intrucat, la orice miscare suspecta se tragea haotic cu munitie de razboi. La 24 decembrie, Bucurestiul era un oras in razboi. Tancuri, TAB-uri si camioane continuau sa patruleze prin oras si inconjurau punctele problematice pentru a le proteja.
Opinia publica internationala, conducatorii statelor au inceput sa trimita mesaje de sprijin pentru revolutia romana. Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantitati de alimente, medicamente, imbracaminte, echipament medical au fost trimise in Romania. In lume, presa a dedicat pagini si uneori chiar editii intregi revolutiei romane si conducatorilor acesteia.
O mare parte din solidaritatea oferita de Occident s-a spulberat in iunie 1990, cand minerii si politia au invadat Bucurestiul, brutalizand studentii si intelectualii care protestau impotriva fostilor membri ai conducerii comuniste, transformati in membri ai Frontului Salvarii Nationale. Fost membru al conducerii Partidului Comunist si aliat al lui Ceausescu, inainte de a cadea in dizgratiile dictatorului la inceputul anilor 1980, Ion Iliescu s-a impus ca presedinte al Frontului Salvarii Nationale, iar in 1990, Iliescu este ales si ca presedinte al tarii, prin vot democratic.
Conform evidentelor din anul 2005, intocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR), la revolutie au murit 1.142 de oameni, 3.128 au fost raniti si 760 au fost retinuti, insa multe persoane nu au fost inregistrate, cu scopul de a ascunde anumite fapte si intamplari din tara. Cu toate acestea, nici o persoana nu a fost oficial acuzata pana in momentul de fata de comiterea unor acte de terorism in cadrul revolutiei din 1989.
La 23 de ani de la Revolutie, nu putem sa nu ne intrebam daca ceea ce se intampla acum in Romania, reprezinta visul pentru care au luptat mii de romani in decembrie 1989. Cat de mult a stiut poporul roman sa aprecieze libertatea obtinuta atunci? Voi ce spuneti?
Sursa: www.wikipedia.ro; facebook.com/decembrie1989
