„O firma cat casoaia, asezata plachie la coltul ulitei Academiei si al aceleia ce cobora prapastioasa in baltile Bahluiului – zisa pe atunci Talpalari, iar mai incoace Saulescu – stiricea oaspetilor ca au in fata marele hotel Romania, fost Viena, iar nu de mult, hanul lui Petrea Bacalu (aflat cam pe locul intrarii la actualul cinematograf Victoria).”
O descriere foarte detaliata a hotelului ne este oferita de catre Ion Mitican in cartea sa. Un acoperis „pleostit”, „un orologiu urias” ce arata „vremea locului”, adica –o ora in plus fata de ce arata cel de la gara ii facea pe cei ce veneau din strainatate sa fie nedumeriti „ scoteau din jiletci ceasurile lor bortoase, cat niste cepe, le priveau lung, apoi se uitau din nou la al hotelului, ridicau din umeri sau macar din sprancene si plecau mai departe nedumeriti”. De aceea, era tare populare in targ erau ceasornicele cu doua fete „una insemnata cu o locomotiva, iar alta cu un turn”.
„Ulita Lapusneanului” nu era cu mult diferita fata de cum o stim noi. „Plina de marsandarii, croitorii, ciubotarii, cofetarii proaspat instalate in casele abia ridicate pe locul gradinilor din jurul fostelor palate, strada „novitalelor” isi prezenta din mers marfurile invalmasite la ferestre , pe tarabe sua in racoarea boltilor.”
Eminescu stia ca le va vedea mai des, pentru ca ajungea deja la Vasile Pogor, ce statea foarte aproape de acea zona. Fericit ca a ajuns in sfarsit la Iasi, poetul spune:
„Sunt fericit ca mi—am ales un loc potrivit cu firea mea singuratica si dornica de cercetare. Ferit de grija zilei de maine, ma voi cufunda ca un budist in trecut, mai ales in trecutul nostru atat de maret in fapte si oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care m-a gazduit si care mi-a gasit acest culcus demn pentru iernile noastre friguroase. Inteleg prin ierni schimbarea rautacioasa a semenilor nostri, care cauta sa loveasca chiar si-n acei ce nu se pot apara.”
Eminescu a ajuns in Iasi. Urmareste-ne in continuare sa afli totul despre sederea lui aici!
