Paștele este o sărbătoare religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în iudaism și creștinism. Celebrarea miracolului Învierii este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor de pretudindeni fiind însoţită de o multitudine de tradiţii pascale. De la ouă roşii şi cozonac, la slujbe religioase edificatoare, iepuraşul colorat cu coşul său plin de bunătăţi sau numeroase superstiţii şi obiceiuri, Paştele este sărbătorit într-un mod cât se poate de vesel, fiind totodată şi o marcă a primăverii, un nou început, o speranţă în mai bine, o înnoire.
Sărbătoarea Paștelui este marcată de obiceiuri străvechi care susțin credința printr-o curățire interioară și nu numai. Această credință este manifestată adesea prin primenirea casei și înnoirea hainelor.
Pentru români pregătirile pentru Paște încep cu o curățenie desăvârșită a casei și împodobirea acesteia de sărbătoare. Casa trebuie să arate perfect pentru primirea musafirilor în zilele de sărbătoare. Multe gospodine profită de această sărbătoare pentru a-și cumpăra în casă noi accesorii sau chiar piese de mobilier.
Înainte de a prezenta care sunt cele mai importante obiceiuri de la noi din ţară în perioada Paştelui, trebuie menționat că această sărbătoare a existat cu mult înainte de venirea lui Iisus Hristos. Conform tradiţiei, evreii sărbătoreau în fiecare primăvară Pastele şi aduceau jertfe prin sacrificarea unui miel. Sacrificarea mielului se păstrează încă şi în zilele noastre în majoritatea locurilor din România, fiind principalul animal din care se prepară bucatele de Paşte. Printre cele mai cunoscute mâncăruri tradiţionale făcute din carnea de miel se găsesc friptura de miel, borşul de miel, rulada de miel şi drobul de miel.Tăierea mielului nu este singura tradiţie care e respectată cu sfinţenie din vremuri atât de îndepărtate.
Cea mai populară tradiţie de Paşte este cu siguranţă înroşirea ouălor în zilele de joi sau sâmbăta dinaintea marii sărbători. Tradiţia vopsirii ouălor a luat naştere după ce Iisus Hristos a fost răstignit. Conform legendei, Maria Magdalena a adus un coş cu ouă pe care l-a pus sub crucea lui Iisus Hristos în timp ce acesta sângera din cauza rănilor. Sângele a colorat ouăle şi aceasta întâmplare se crede că a dat naştere tradiţiei. Totuşi, pentru romani ouăle înroşite, care ulterior au devenit şi galbene, verzi, albastre sau indigo, mai au un rol. În ziua de Paşte locuitorii satelor încă mai pun un ou roşu în apa în care se spală pe mâini şi pe față pentru a avea parte de noroc încă un an. Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mâna de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formula ,,Hristos a înviat”, la care se răspunde cu ,,Adevărat a înviat”.
De asemenea, Lumina din Noaptea de Înviere semnifică pentru credincioşi victoria binelui asupra răului, învingerea întunericului şi biruinţa vieţii. La Sfântul Mormânt aceasta apare prin putere divină, fără nicio explicaţie, fără nicio sursă de aprindere. Miracolul cutremurător menţine vie credinţa, iar puterile luminii sfinte variază de la protecţie şi vindecare, la aducerea de belşug, noroc şi armonie în case. La români, lumânarea cu care s-a luat lumină în Noaptea de Înviere va fi adusă aprinsă pe drumul spre casă. Dacă aceasta nu se va stinge, atunci dorinţa purtătorului se va împlini.
Paştele este o sărbătoare plină de bucurie, o celebrare luminată, încărcată de semnificaţii, simboluri şi tradiţii. Lumina sfântă este cea dătătoare de speranţă oamenilor, arătând că miracolele încă sunt posibile.
Deşi de-a lungul timpului interculturalitatea şi-a spus cuvântul şi am „importat” multiple obiceiuri noi, avem încă tradiţii şi datini pascale nealterate de secole întregi pe care, voluntar sau involuntar le respectăm an de an.
Personaj folcloric transformat în simbol al acestei sărbători, Iepuraşul de Paște este cel care aduce ouă încă din dimineaţa celebrării Învierii Domnului. Provenind din credinţele germanilor luterani, acest iepuraş a avut la început un rol similar cu al lui Moş Crăciun, el judecând copiii după nivelul acestora de obedienţă şi doar celor cuminţi lăsându-le ouă colorate. Legenda ni-l înfăţişează transportând în coşul său ouă pictate, dar şi numeroase dulciuri pe care le lasă pe la casele copiilor. Iepuraşul de Paște este adesea înveşmântat cu haine colorate fiind şi un simbol al renaşterii naturii în anotimpul primăvara.
Totodată, Postul Paştelui este urmat în majoritatea caselor de români, la fel şi deniile premergătoare duminicii Învierii, rugăciunile, curăţenia în locuinţe şi reunirea familiei la masă în ziua de Paşte.
În Maramureş, înnoirea garderobei în post este interzisă cu desăvârşire, aceasta fiind permisă doar din ziua de Paşte. La fel şi hainele multicolore care sugerează veselie în Săptămâna Patimilor.
În Muntenia, duminică dimineaţa, creştinii se spală pe ochi cu apă rece în care au pus un ban de argint şi un ou roşu. Acestea se spune că vor aduce bunăstare şi sănătate.
Cei trecuţi în nefiinţă nu sunt uitaţi în niciuna dintre zonele ţării. Din lumină luată în Noaptea de Înviere, credincioşii vor duce şi la cimitire. Printre morminte se vor ciocni ouă şi se vor împărţi bucate pentru pomană sufletelor apuse.
În Bucovina, la sate, încă se mai organizează Petrecerea Gospodarilor, unde oamenii îmbracă straie tradiţionale şi se veselesc până în zorii zilei cu bucate alese.
În zona Transilvaniei, încondeierea ouălor este o adevărată artă, iar varietatea de modele este cu adevărat impresionantă. Tot aici, în a doua zi de Paşte, fetele tinere sunt stropite cu apă de către băieţii care le plac. Unele zone ale ţării au datina de a se păstra lumânarea cu care s-a luat lumină în Noaptea Învierii. Aceasta poate fi aprinsă la vreme de necaz, boală, supărare pe tot parcursul anului.