Ultima lună a primăverii vine cu ceva propuneri pentru lectură liniștită, așa că mă gândesc că dintre genurile cele mai potrivite ar fi jurnale, autobiografii sau memorii. Zic așa pentru că, de cele mai multe ori, să ”intri” în viața unor autori prin frumoasele pagini de mărturisiri pe care le scriu, este și deschiderea ușilor către călătorii departe. Azi, câteva recomandări pentru ultima săptămână de mai.
”Jurnalul unei scriitoare” care aparține minunatei Virginia Woolf este de fapt un omagiu adus scriitoarei de către Leonard Woolf, având la bază jurnalul păstrat de autoare timp de 27 de ani. În volum găsim note referitoare la propria scriitură, simple exerciţii literare, relatări legate de persoane sau episoade din viaţa care i-au influenţat opera, dar și comentarii pe marginea unor opere literare – Iată câteva elemente care întregesc portretul unei figuri emblematice în peisajul literaturii universale.
O a doua propunere: ”Mihai I, ultimul rege al românilor” de Tatiana Niculescu Bran. Cel mai tânăr rege al României urcă pe tron într-o vreme în care țărilor din răsăritul Europei li se rezervă „rolul de cobai într-un experiment de un cinism care întrece închipuirea omenească“, cum va spune chiar el. În zilele noastre, mărturia lui despre abdicare e pusă la îndoială de unii, preferându-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin fraudă, minciună și manipulare. Este Mihai I un învins? Dacă împlinirea unui destin se măsoară în succese aclamate public și compromisuri de anvergură, atunci acest rege nu e un model de urmat. Dar, dacă statornicia, răbdarea și modestia definesc viața adevărată, atunci ultimul rege al românilor rămâne pentru generațiile viitoare un reper de înțelepciune. Într-o lume răscolită de fantasmele puterii, Tatiana Niculescu Bran reușește încă un volum foarte bine documentat și provocator deopotrivă.
