Recomandarea de astăzi îl are în prim plan pe scriitorul Amos Oz – unul dintre cei mai importanți prozatori și eseiști israelieni. Nume celebru și în această parte de Europă unde a pătruns în sufletele cititorilor prin numărul mare de traduceri. În România i-au apărut traducerile a mai multe romane, dintre care amintesc: ”Soțul meu, Michael” (Polirom, 2005), ”Cutia neagră” (Univers, 2002), ”Să cunoști o femeie” (Polirom, 2004), ”Fima” (Polirom, 2008), ”Să nu pronunți: noapte” (Univers, 1997), ”Pantera din subterane” (Univers, 2003), ”Poveste despre dragoste și întuneric” (Humanitas, 2008) – volum premiat cu Premiul ”France Culture” 2004, Premiul ”Goethe” 2005 – și ”Rime despre viață și moarte” (Humanitas, 2009). Astăzi ne oprim la o altă carte, una de povestiri, cu titlu provocator și o rodie pe copertă: ”Scene de viață campestră”.
Povestirile din acest volum au ca punct central ideea de comunitate. Ne sunt relatate pe rând poveștile fascinante ale locuitorilor din Tel Ilan – orășel întemeiat de coloniști acum mai bine de 100 de ani. Un secol de istorie comună cimentează o comunitate şi creează echilibru, dacă nu chiar armonie. De la o vreme însă, în acest microcosmos survin mici schimbări. Imperceptibile poate, dar neliniştitoare, ca o adiere care aduce cu sine prevestirea furtunii. Iar transformările subtile se pot traduce în gesturi imprevizibile. Pesah Kedem, fost membru al Knessetului, nemulţumit de prezenţa unui student arab pe care fiica lui îl găzduieşte, este obsedat de vuietul surd pe care îl aude noaptea la temeliile casei. Adolescentul Kovi îşi face, în cele din urmă, curaj să-i declare iubirea bibliotecarei care-i poate fi mamă; și încă multe astfel de exemple ale unor povești profunde prin simplitatea și autenticitatea lor.
”Scene de viață campestră” de Amos Oz – o carte care deschide porțile unui univers plin de profunzime, un resort bun pentru reflecții de primăvară.
Un articol de Bianca Ioan
