Oricât ne-am împotrivi importatei Valentine’s Day nu o putem ignora. Și daca tot am supravietuit acestei zile ne întrebăm pentru a nu știu câta oară: ”Ce rost o zi a iubirii, cu inimioarele și bomboanele ei cu tot?” și nu trebuie decât să ne răspundem sincer că toate aceste povesti de dragoste prind; din orice State ar veni ea. Sentimentul cu pricina a animat viețile noastre de la începutul lumii, o zi ca aceasta e materializarea unor idei comerciale, economice, dar și sentimentale pe de o parte.
Azi mi-am propus să aduc în atenția voastră câteva povesti de dragoste, de patos în iubire relatate, pe larg, în literatura română. Unele sunt subiecte de BAC, altele ne-au făcut verile mai pline și de cele mai multe ori ne-au inspirat să visăm iubiri imposibile. „Maitreyi” a lui Mircea Eliade este considerată de mulți a fi cea mai frumoasă istorie de amor din literatura noastră. Am putea să ignorăm pentru o vreme, inserțiile autobiografice ale poveștii, pentru că romanul de dragoste al lui Eliade, e, înainte de toate, ficțiune. Vă reamintesc, sunt detalii uimitoare aici despre dragostea interzisă dintre englezul Allan și frumoasa indiancă Maitreyi, într-una dintre cele mai pătimașe și intime relații fictive.
O altă poveste cu iubire fascinantă e semnată de autorul lui ”Ion” și nu-i nicio Ană pe aici, doar o Eva. În „Adam și Eva”, dragostea depășește teritoriul simțirii și ajunge în cel al metafizicii, aproape de filosofie. Din India în Egiptul Antic, trecând prin Roma, prin Babilon sau Germania medievală, poposind în contextul Revoluției franceze și apoi în România interbelică, întruparea sufletului feminin și masculin al lui Rebreanu se materializează de 7 ori, număr magic, pierzând de fiecare dată, pentru a găsi prin suferință desăvârșirea. E, fără urmă de îndoială, una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura română.
Încheiem azi cu o cifră magică, a treia poveste de dragoste cu impact emoțional puternic din literatura autohtonă e semnată de Camil Petrescu. Iubirea în cărțile lui e ambițioasă, intensă, uneori contagioasă ca o boală, dar are și un strop indubitabil de realism. Așa e pictată în „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, dar mai ales în „Patul lui Procust”.
Sigur ai în minte și altele, sunt multe care ne-au inspirat, ne-au deschis ochii și mintea, dar, mai ales, ne-au făcut să vedem cum iubesc alții și să ne întoarcem mereu la analiza lui ”cum iubesc eu?”. Poate despre asta e și ziua unui anume Valentin, nu crezi?
Un articol de Bianca Ioan
