Poate unul dintre cele mai cunoscute personaje din preajma Crăciunului, Grinch a făsut subiectul multor povești scrise și filmate. E vorba despre seriale, lungmetraje, romane sau povestiri scurte cu monstrulețul care fură Crăciunul, doar pentru că poate. Dar cine este Grinch cel adevărat?
Grinch e o ființă care trăiește peste deal de satul Cinești și locuitorii săi. De 53 de ani, Grinch, care locuiește în peștera sa împreună cu Max cățelul său, asistă la pregătirile și ritualurile de Crăciun ale locuitorilor din Cinești: abundență de cadouri, zgomot, mâncare și băutură din plin, ghirlande, tărăboi, clopote care răsună, cântece și dans, toate îl enervează pe Grinch care nu participă în acest peisaj. Așa că în mintea lui încolțește gândul de a-i face să înceteze cu toate acestea și așa ajunge să se costumeze în Moș Crăciun și în seara de Ajun să le fure tot ceea ce pregătiseră.
Bucuros, a doua zi așteaptă cu urechiule ciulite zgomotele de jale la dispariția bunurilor, însă, în schimb, Grinch asistă la ceva ce nu se aștepta. Chiar dacă toate bunurile materiale dispăruseră, locuitorii din Cinești s-au adunat ca la fiecare Crăciun și s-au ținut de mâini și au început să cânte împreună colinde. Grinch se gândește atunci că poate totuși Crăciunul nu este, așa cum își imagina, despre a avea, ci mai degrabă despre a fi împreună, despre a ne bucura. Așa că decide să înapoieze toate bunurile furate și se integrează în petrecerea de Crăciun, el însuși servindu-le masa cineștilor.
Theodor Seuss Geisel este scriitorul care l-a inventat pe Grinch în 1957, a fost un autor cunoscut mai ales pentru cărţile pentru copii semnate cu pseudonimul Dr. Seuss. Printre titlurile sale se numără unele dintre cele mai cunoscute cărţi pentru copii, vândute în peste 600 de milioane de exemplare și traduse în peste 20 de limbi. De-a lungul întregii cariere a publicat peste 60 de titluri. Dr. Seuss s-a gândit că micii cititori n-ar trebui chinuiți cu lecturi plictisitoare și din cale-afară de moralizatoare. Așa că a scris și i-a încurajat și pe alții să scrie (și să deseneze) povești de-a dreptul trăsnite, cu un umor nebun și — deși la o primă vedere pare greu de crezut — din care copiii învață mai mult decât din orice carte în care ni se aruncă în față: „Uite ce-a pățit dacă n-a ascultat… “
Un articol de Bianca Ioan
