Cum sună o poveste în imagini despre Viena celui de-al doilea război mondial, un tablou celebru și un destin tumultos de eroină? Sună ca o propunere de după-amiază liniștită de cuibărit în filme bune. Azi la ”Liber după patru” despre Woman in Gold, un film de poate l-ai văzut. A apărut în 2015, regia e semnată de Simon Curtis și prezintă o Helen Mirren de neratat. Dacă nu l-ai văzut, noi zicem că merită, dacă deja a picat prin listele tale, s-ar putea să-ți vină cheful să-l revezi.
Inspirat dintr-o poveste reală, filmul ne prezintă lupta purtată de către o austriacă de origine evreică pentru a-și recupera “mătușa” și într-un fel, respectul de sine. Filmul are la bază procesul dintre statul austriac și Maria Altmann finalizat în 2005, în urma căruia Maria Altmann intră în posesia a 4 tablouri semnate de Klimt, printre care și Femeia în aur, tablouri ce aparținuseră familiei ei, înainte de a fi luate de către naziști. Scenariul a fost creat pe baza relatărilor personajelor principale: Maria Altmann și tânărul ei avocat, Randol Schoenberg, și păstrează în linii mari linia corectă a evenimentelor.
Povestea face parte din acele evenimente ce emoționează tocmai pentru că par imposibil de realizat și pentru că demonstrează nouă, oamenilor de rând, că se mai pot câștiga lupte drepte, împotriva statului sau a celor care se află la putere fără să o înțeleagă neapărat. Este de asemenea, genul de poveste care merge direct la inimă și la Oscar. Dar, avem nevoie de acest gen de povești, povești care ne scot din rutina zilnică și care ne reamintesc că există lucruri mai importante decât problemele de la serviciu.
”Elegant și cu prestanță, filmul lui Curtis privește cu un ochi curios și nostalgic noblețea femeii în aur, care nu este altceva decât o metaforă a dreptății, justiției sau, de ce nu, a valorilor umane.” Iată un film care pune probleme de gândit în profunzimea principiilor de care poate că nu uităm, dar e bine ca din când în când, vreo reprezentare artistică să ni le mai amintisească.
Un articol scris de Bianca Ioan
