Imagini premiera din piesa „Un dusman al poporului”!

După succesul deplin al ultimelor două spectacole montate de Claudiu Goga pe scena Sălii Mari, Acasă, în miezul verii(Tracy Letts) şi Vizita bătrânei doamne(Friedrich Dürrenmatt), Teatrul Naţional Iaşi vine în întâmpinarea cererii publicului cu un nou spectacol în viziunea aceluiaşi regizor. Pe 21 şi 22 aprilie, de la ora 19.00, la Sala Mare , o premieră de o tulburătoare actualitate, care va avea pe afiş nume a căror sonoritate garantează reuşita:

 

UN DUŞMAN AL POPORULUI

de Arthur Miller(adaptare după piesa lui Henrik Ibsen)

 

Regia: Claudiu Goga

Decor/video: Andu Dumitrescu

Costume: Lia Dogaru

 

Distribuţia: Constantin Puşcaşu, Teodor Corban, Petronela Grigorescu, Adi Carauleanu, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Andreea Boboc, Dumitru Năstruşnicu, Ionuţ Cornilă, Puşa Darie, Flavius Hotăranu,Gabriel Anton,

Emil Coşeru, Cosmin Panaite, Dumitru Florescu, Sorin Cimbru, Lucian Valacu, Nicolae Ionescu, Delu Lucaci, Gelu Zaharia, Radu Homiceanu, Adrian Marele

 

Prima montare a piesei a avut loc la Naţionalul ieşean

 

Prima tentativă parţială de punere în scenă a piesei ibseniene a avut loc pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în 1894, cu titlul Doctor Sălceanu.

Un an mai târziu, în primăvara lui 1895, se montează, tot la Naţionalul din Iaşi, primul spectacol românesc cu o piesă ibseniană. Celebrul State Dragomir este primul actor român în rolul doctorului Stockman. Conform cronicilor vremii, datorită lui, Un duşman al poporului se reia, tot aici, în 1903.

 

                                             O viziune despre adevăr

 

„Am convingerea că această piesă poate fi vie pentru noi datorită temei care reprezintă, după părerea mea, tema centrală a vieţii noastre sociale de astăzi. Apare întrebarea dacă garanţiile democratice menite să protejeze minorităţile trebuie uitate în momente de criză. Şi altă întrebare, mai personală, dacă viziunea cuiva despre adevăr trebuie considerată o sursă de vinovăţie în momentul în care o mulţime de oameni o condamnă ca fiind o minciună periculoasă şi diabolică. Este o temă persistentă – de fapt, este posibil să fie cea mai persistentă dintre temele lui Ibsen – deoarece niciodată nu a existat o societate capabilă să sprijine individul care insistă că are dreptate, în timp ce majoritatea susţine contrariul.”(Arthur Miller – prefaţa la Un duşman al poporului, traducerea – Silvia Ghilaş)

Search

decembrie, 2024