Traditii si obiceiuri de nunta – Fedelesul
Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.

Traditii si obiceiuri de nunta – Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.

Traditii si obiceiuri de nunta – Udatul
Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Traditii si obiceiuri de nunta – Barbieritul mirelui
Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Traditii si obiceiuri de nunta – Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Traditii si obiceiuri de nunta – Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Traditii si obiceiuri de nunta – Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Traditii si obiceiuri de nunta – Furatul miresei
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Traditii si obiceiuri de nunta – Aruncatul buchetului 
Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Traditii si obiceiuri de nunta – Scosul valului
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

Traditii si obiceiuri de nunta – Schimbul de inele
Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.

Traditii si obiceiuri de nunta – Tortul de nunta
Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Traditii si obiceiuri de nunta – Valul miresei
Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile “atractive” pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept.
Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile “aranjate”. Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Traditii si obiceiuri de nunta – Buchetul miresei
In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Traditii si obiceiuri de nunta – Luna de miere
Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma “luna de miere” si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile. (Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.)

Traditii si obiceiuri de nunta – Vesmintele de nunta
In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez “trousseau” se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Traditii si obiceiuri de nunta – Jartiera
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu “suparat” de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori.
Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

Articolul Traditii si obiceiuri de nunta II apare prima dată în In Oras - Iasi.

Daca ati decis sa faceti Cununia Civila in aceeasi zi cu cea Religioasa, aveti grija sa existe un interval de cel putin 3-4 ore de la terminare primei pana la inceperea celei de-a doua, deoarece trebuie sa aveti in vedere pregatirile de rigoare cu traditiile si obiceiurile pe care doriti sa le respectati.

In ziua nuntii, mirii impreuna cu nasii si o parte din nuntasi (cine doreste) merg la Biserica pentru a primi binecuvantarea preotului in hotararea de a-si uni destinele. Nu uitati ca la Biserica va trebui sa aveti cu voi si actele de la Cununia Civila, deoarece preotul nu va oficia slujba fara certificatul de casatorie civila. Domnisoara si cavalerul de onoare vor tine pe tot parcursul drumului pana la Biserica cele doua lumanari. Odata ajunsi la Biserica, lumanarile vor fi tinute de  nasi pe toata durata ceremoniei religioase. Cavalerul de onoare are datoria de a tine pana la Biserica si verighetele impreuna cu pernuta  acestora.

La Biserica veti avea nevoie de o sticla cu vin rosu si piscoturi, dar si de bomboane daca doriti sa serviti invitatii. Dupa slujba religioasa veti putea face poze, dupa care veti merge la restaurant unde va avea loc petrecerea.

Pentru ca ceremonia religioasa sa poate avea loc intr-o Biserica Ortodoxa, sunt impuse cateva conditii: viitorii miri trebuie sa fie botezati in cadrul Bisericii Ortodoxe, nasii sa fie botezati si cununati in cadrul aceleiasi Biserici, mirele si mireasa sa nu fie rude de sange pana la gradul al VII-lea si sa nu fie incuscriti. Si nu in ultimul rand, cuplul trebuie sa mearga sa se spovedeasca si impartaseasca inainte de savarsirea Cununiei Religioase.

Sa recapitulam de ce aveti nevoie la Biserica: certificatul de casatorie civila, adeverinta de botez, verighete, lumanarile de cununie, vin, piscoturi si bomboane. Cat despre taxa pentru Biserica, aceasta ii revine nasului.

Articolul La Biserica apare prima dată în In Oras - Iasi.

Pentru cei care nu stiu ce sa faca sau care doresc sa aleaga doar unele datini, le oferim sansa de a cunoaste toate obiceiurile nuptiale din zona noastra.

Acestea se impart in 3 categorii: obiceiurile de la casa miresei, de la Biserica si de la petrecere.

Acasa la mireasa:

• Gatitul miresei se face de catre nasa impreuna cu fetele din casa. Nasa va pune pe o tava toate cele necesare gatitului, ii va aranja miresei voalul si coronita. Mireasa va fi gatita cu fata spre rasarit, cantandu-i-se in acelasi timp si melodia caracteristica  “Ia-ti mireasa ziua buna”. Domnisoara de onoare ii va oferi miresei o oglinda mai mare in care aceasta sa observe cum este aranjata. La sfarsit, nasa ii ofera miresei buchetul, dupa care si ea, la randul ei urmeaza sa puna florile in piept mirelui, nasilor, respectiv socrilor mici si mari.
• Cerutul miresei: Mirele vine cu alai si muzica (dupa cum doreste) acasa la mireasa unde bate la usa si intreaba de aceasta. Mama miresei sau o ruda apropiata incearca sa ii ofere, sa ii propuna o alta viitoare sotie (imbraca o  femeie sau un barbat cu ceva alb) si cere bani mirelui pentru a o cumpara. Intre timp, fetele tinere necasatorite din casa ascund mireasa in spatele lor, pana cand mama se hotaraste sa o dea. Mirele trebuie sa ii daruiasca  atunci un cadou acesteia, in general o bijuterie (cercei pe care ii poate purta chiar in ziua nuntii, un inel, etc.).
• Hora miresei se face dupa ce mireasa a fost gatita, in fata blocului sau a casei. La hora participa nuntasii, membri ai familie miresei, respectiv ai mirelui. Hora aceasta  poarta numele de “Nuneasca” si este pornita de  catre nasa cu fina, dupa care intra in joc nasul, mirele, continuand cu restul nuntasilor.
• Turta miresei se arunca in fata blocului sau a casei. Mireasa se urca pe un scaun, iar nasa rupe in fata ei turta in 4 parti. Mireasa musca din fiecare bucata si arunca turta in toate cele 4 zari.
• Iertaciunea este un obicei vechi, mai rar respectat in ultimii ani, in care mirii se asaza in genunchi si  cer iertare parintilor  inainte de a pleca la biserica.

La Biserica:

• Bomboane in Biserica se dau dupa inchierea slujbei de catre cineva din familie. Candva, bomboanele acestea erau aruncate pe jos, acum insa miresele prefera sa le ofere celor prezenti,  dintr-un cos pe care o persoana il plimba de la invitat la invitat. Nici una din aceste doua variante nu este gresita.
• Calcatul pe picior se practica intre mire si mireasa, in biserica, in timp ce se inconjoara masa. Se spune ca cel care il va calca primul pe celalalt pe picior, acela va conduce in casa.
• Aruncatul cu orez sau grau la iesirea din biserica asupra mirilor se practica pentru ca se spune ca aduce belsug. Traditia propune  ca mirii sa iasa din biserica mergand pe petale de trandafiri pentru a le fi viata cat mai usoara, in timp ce nuntasii ii presara  cu orez si grau pentru un trai imbelsugat.
• Galeata cu apa se asaza  in fata mirilor inainte de a intra pe poarta bisericii. Portile se inchid, nepermitandu-le acestora accesul in interior. Mirele sau nasul pun bani in galeata cu apa, iar mireasa o varsa cu piciorul.  Cine a tinut calea mirilor ia banii din galeata si deschide portile.

La petrecere:

• Dansul mirilor este momentul in care invitatii sosesc la petrecerea careia  mirele si mireasa ii dau startul. Acest dans ofera invitatilor ocazia de a vedea cuplul proaspat casatorit dansand pentru prima oara in calitate de sot si sotie. Candva acest dans era reprezentat doar prin vals lent sau vals vienez, insa mireasa moderna a inlocuit cu timpul valsul,  ajungandu-se la un “dirty dancing” sau chiar rock’n’roll.  
• Hora stolnicilor se facea candva tot la inceputul nuntii, de catre oamenii care au participat la organizare si la  servitul mancarurilor la mese. Insa, in vremea noastra nuntile sunt organizate de agentii, iar mancarea este servita de ospatari. A devenit astfel hora ospatarilor, care se face la restaurant daca ospatarii doresc si li se permite de catre conducere. Este un obicei frumos, dar care, in timp, si-a pierdut din importanta.
• Furatul miresei se mai practica si in zilele noastre. Doi- trei tineri fura mireasa si unul din ei se intoarce la nunta cu pantoful miresei pentru a cere mirelui recompensa. Acesta rascumpara mireasa si plateste tinerilor ce i s-a cerut. Aceasta traditie transmite mirelui mesajul ca nu ar trebui sa piarda mireasa din ochi nici o clipa. Desigur, sunt si nunti la care mirele nu permite furatul miresei, pazind-o bine. Daca se intampla ca ea sa fie furata inainte de miezul noptii, se spune ca nasul trebuie sa plateasca recompensa, daca este furata dupa ora 12, mirele plateste recompensa.
• Jucatul gainii se face de catre o femeie, dupa ce s-a servit deja friptura nuntasilor. Aceasta gaina rumenita si impodobita este jucata desupra capului, printre mese, pana la masa nasilor si oferita acestora din partea mirilor. Nasul este cel care trebuie sa plateasca gaina.
• Aruncatul buchetului este o traditie care s-a pastrat si in zilele noastre. Spre finalul nuntii, mireasa se asaza in mijlocul salii/ringului. In spatele ei stau toate fetele nemaritate de la nunta. Mireasa arunca buchetul  spre ele  fara sa se uite, iar cea care  il prinde se spune ca se va marita prima.
• Aruncatul jartierei are loc dupa aruncatul buchetului. Mireasa se asaza pe un scaun si isi ridica putin rochia, atat cat sa se vada jartiera pe care mirele o da jos de pe piciorul acesteia  (mai nou acum mirele da jos jartiera cu dintii), dupa care si el arunca jartiera baietilor necasatoriti  care s-au asezat in linie in spatele lui. Candva, tanarul care prindea jartiera invita la dans tanara care a prins buchetul.
• Legatoarea sau dezgatitul miresei, are loc spre dimineata, cand nasa scoate voalul miresei si il inlocuieste cu un batic sau palarie. Tot nasa este cea care ia si florea mirelui din piept. Voalul si floarea se pun domnisoarei si cavalerului de onoare sau unor tineri necasatoriti. Nasa serveste pe cei din jur cu bomboane si lichior, dand startul horei femeilor, impreuna cu mireasa si domnisoara de onoare. Acest schimb de la voal la batic simbolizeaza transformea miresei in “fata de casa”.

Articolul Traditii si obiceiuri de nunta apare prima dată în In Oras - Iasi.