Mihaela Radulescu: Fiecare zi incepe cu minim 15 minute de gimnastica „de dezmortire”, dar facuta in forta. Cand am timp de 30 de minute de sport, adaug mai mult elemente de stretching, dar si de intretinere de masa musculara, folosind 2 gantere de 3 kg fiecare si un mini-stepper. Iau cam toate grupele musculare la rand si ma asigur ca au fost bine activate, ca si sangele si cheful de viata.

Ai zile in care nu vrei sa faci nimic in acest sens? Cum te convingi totusi sa nu cedezi?

Mihaela Radulescu: Nu prea, mi-a intrat prea bine in obisnuinta sa fac sport si fac, oriunde m-as afla si oricat de incarcata mi-ar fi ziua. Imi pun ceasul sa sune mereu cu macar 15 minute mai devreme, pentru a avea timp de sport. M-am convins demult ca nu pot trai fara miscare, asa ca nu cedez nicicum.

Trebuie sa incepi antrenamentele pentru maratonul “Wings for Life Word Run”. Care este cel mai dificil aspect al pregatirii?

Mihaela Radulescu: Trebuie sa incep cu antrenamentul psihic si sa-mi bag in cap ca-mi place alergarea:)). Marturisesc ca nu e forma mea preferata de miscare, dar acum n-am incotro, pentru ca vreau sa fac macar 20 de km la acest maraton. Nu e primul maraton la care particip, mi-am facut deja „botezul” la 2 editii ale cursei de la Monaco, „No finish line”, si am constatat ca ma descurc onorabil.  S-ar putea spune ca incep sa inteleg alergarea, asa ca ma voi antrena la rezistenta, acolo vreau sa-mi depasesc niste limite. Am inceput deja sa dedic 3 zile pe saptamana alergatului, dar inca nu am  calculat cat rezist in km, stiu doar ca dupa vreo 30-40 de minute as vrea sa ma ia cineva in brate:))) si sa alerge mai departe cu mine….:)))).

Ayan este foarte implicat in activitatile sportive? Care crezi ca sunt cele mai importante lectii cu care ramane in urma lor?

Mihaela Radulescu: Am reusit sa-l fac sa iubeasca multe sporturi si facem o multime dintre ele impreuna. E foarte bun la snowboard si wakeboard, a zburat cu parapanta, face enduro si merge cu bicicleta, face calarie de la 4 ani, tenis, inot, basket, sailing, are licenta basic pentru catamaran, se scufunda, face kravmaga in echipa oficiala a statului Monaco  si vrea neaparat sa se apuce de kitesurf. A participat si el la maratonul „No finish line” si sunt tare mandra ca a iesit pe locul 1 la categoria lui de varsta, din 250 de copii. Trebuie sa adaug ca o contributie majora la victoria lui de anul trecut a avut-o Toma Coconea, care l-a mobilizat fantastic si cu care s-a laudat in fata tuturor colegilor lui de scoala. Sportul contribuie coplesitor in evolutia unui copil si sunt sigura ca deja intelege altfel notiunile de fair-play, ambitie, mobilizare, echipa, victorie si chiar infrangere. E vital sa-i facem pe copiii nostri sa iubeasca sportul, oricare ar fi el.

Sportul are varsta?

Mihaela Radulescu: Aceeasi ca si iubirea, adica numai daca te impiedici in niste limite pe care ti le impui singur…

Care este sportivul roman pe care-l admiri cel mai mult?

Mihaela Radulescu: Nadia Comaneci este si va ramane idolul meu feminin in sportul mondial. Apoi, Toma Coconea a devenit eroul meu, sportivul pe care-l respect si-l iubesc pentru tot ceea ce am descoperit in el ca om si ca sportiv de mare performanta.

Care este cea mai importanta performanta sportiva a ta, de care esti cea mai mandra?

Mihaela Radulescu: Orice sport nou pe care-l incerc, chiar daca nu ajung sa cuceresc medalii. Sunt mandra ca le-am incercat cam pe toate cele de pe lista mea – am zburat cu parapanta, am sarit cu parasuta, calaresc, inot, fac wakeboard si kitesurf, snowboard si ski, enduro si ciclism, joc volei sau basket, am jucat handbal si tenis, m-am scufundat, am facut sailing, tir, patinaj, dar si 13 ani de gimnastica ritmica de performanta, am participat la 2 maratoane si iata, am de gand sa merg mai departe. Abia astept sa mai adaug si alte sporturi pe lista mea si sa le practic constant pe cele care ma energizeaza minunat.

De obicei, la ce te gandesti cand faci sport?

Mihaela Radulescu: La cat de minunat e sa-ti reglezi varsta dupa ceea ce esti si simti, nu dupa buletin sau oglinda. Sunt un om foarte tanar, pentru ca asa ma simt si sunt o femeie care face din viata sanatoasa performanta, zilnic, cu bucurie si pasiune, exact ca in iubire.

Acest articol a fost scris de pe un laptop DELL, de la partenerii nostrii, Madd Electronics.

Articolul Mihaela Radulescu: “Sportul are aceeasi varsta ca si iubirea!” apare prima dată în In Oras - Iasi.

Florin Chilian: Nu, nici vorba. Povestea a aparut tocmai dupa ce devenisem cunoscut datorita muzicii mele, si asta pentru ca sa nu se trezeasca vreun imbecil care sa spuna ca m-am folosit de povestea vietii mele pentru a stoarce lacrimi de la contemporani. A fost insa un moment de cotitura pentru media din Romania care aparea pe CNN cu manelisti si gaini care nasc pui vii… A durat putin. Media romaneasca si-a revenit repede. Eu nu.

Spuneai la un moment dat ca „ai experiente de viata de la varste de la care alti oameni nu au nici macar amintiri”. Care au fost trasaturile de caracter care te-au ajutat sa depasesti dificultatile cu care te-ai confruntat?

Florin Chilian: Daca visele sunt trasaturi de caracter, atunci la vise nu am renuntat niciodata. Despre vointa, incapatinare si credinta in mine insumi nu prea are sens sa discutam acum, e tarziu si toate raspunsurile la intrebari care n-au fost puse vreodata le-am dat de mult.

Nu foarte multa lume stie ca ai fost ciclist de performanta intr-o vreme, ba ai ajuns chiar campion national. Povesteste-ne putin despre acea perioada.

Florin Chilian: Foame grea, adanca, teribila… si frig. Ascutit, patrunzator… S-au rezolvat cu tichetele de masa de la lot si echipamentul dat de club. Restul e simplu: medalii, premii, performanta.

Care a fost primul tau contact cu muzica? Ce anume te-a determinat sa te apuci de cantat?

Florin Chilian: De ce fac muzica? Pentru ca detest munca. Iubirea, si nu munca l-a creat pe om. Nu cred ca trebuie sa fim niste rotite intr-un sistem care functioneaza perfect mergand de niciunde spre perfectul nicaieri (rade).

Altfel, Doru Stanculescu. Nu voi inceta niciodata sa-i multumesc pentru ca mi-a schimbat viata. El. Dupa ce am ascultat la TES (Teatrul Evreiesc de Stat) un concert sustinut de Doru Stanculescu si Vali Sterian, acompaniat de trupa lui, Compania de Sunet, m-am dus si mi-am predat echipamentul de ciclism la lotul national si la clubul Stirom Bucuresti. Peste o saptamana lucram deja pentru Vali. La acel concert l-am auzit prima data pe El Presidente cantand „Shambala” si cantecul asta mi-a schimbat mie viata. Stii care-i refrenul? „Shambala, Shambala/ Cat as vrea, de-as putea sa vreau/ Ce-as putea sa vreau, de-as putea…”. Adica, eu sa nu vreau de-as putea sa vreau? Ce-ar fi sa vreau? Hai sa vad daca pot sa vreau.

Vom vedea vreodata in librarii o biografie semnata Florin Chilian?

Florin Chilian: Este scrisa deja in post-fata albumului meu „AUTISTUL – nu -l mai goniti pe Brancusi!”. Biografia mea – De la „sint” spre la „a fi” – doar ca prea putini din cei foarte putini care cumpara CD-ul original mai citesc si ce scrie pe el.

Am inteles ca pentru concertul de pe 11 octombrie ne pregatesti o piesa noua – „Tu”. Ce ne poti spune despre ea?

Florin Chilian: Este o poveste despre adevaratele raporturi dintre noi, dintre EA si el, EL si ea, oricare ar fi acestia. Trecand peste misoginismul prea la moda al zilelor noastre, este vorba despre doua cuvinte intelese profund gresit. Egoism si egocentrare. O poveste de dragoste adevarata, trecuta si prin iad si prin rai. Pacat ca sintem prea prosti, rai si lasi pentru a vedea adevarul si pentru a-l putea recunoaste.

De asemenea, este prima piesa scrisa de mine (ca muzica si text) pe care am sa o dau sa o cante altcineva. Piesa va fi cantata de catre Fady & The Zaidans.

Ne mai pregatesti alte noutati pentru concertul de joi?

Florin Chilian: Noutatile unui concert se petrec chiar acolo. Niciodata nu am un playlist facut cu o saptamana inainte. Vom vedea impreuna. Nu vreau sa-mi pierd bucuria de a canta si nu vreau sa merg la muzica ca la serviciu asa cum fac multi imbecili de colegi de-ai mei care trec prin scena fara a pastra amintiri.

Sa ne asteptam la un nou album in curand? Ai putea sa ne povestesti putin despre planurile tale de viitor?

Florin Chilian: Chilian prea clasic – 2 viori, una bucata viola si un violoncel – Quartet… (rade). „Best of”, dar nu ii voi spune asa, sa nu imi sara in cap toti tampitii pe motiv ca am doar trei albume.

E drept ca tematicile abordate pe cele trei albume ii cam ingrozesc pe tampiti pentru ca nici daca se mai nasc de zece ori nu vor fi in stare sa faca asa discuri concept. De la Lumea alba a lui Sfinx au cam disparut conceptele in muzica romaneasca… E mai usor sa fi imbecil si, culmea, li se potriveste manusa si pe caracter colegilor. Il voi numi „Chilian prea clasic” sau ceva de genul acesta. Sper sa fie gata la anul. Va fi o surpriza aiuritoare, veti vedea.

Mai am in lucru un album care, la fel, e aproape gata si se va numi „Raiuri de iad”. Si, culmea, acesta nu e inspirat din viata mea, ci a copiilor folositi ca monede de schimb intre oamenii mari, despre parintii care-i folosesc pe post de pasapoarte sociale. E vorba despre copilarii de-a dreptul devastatoare, absolut terifiante. Spre exemplu, cand o mama isi forteaza copilul sa doarma cu ea in pat pana la 20 de ani… Si-o sa mai urmeze un album, despre 3 emotii profund umane ce ne definesc nuantand pana la infinit natura profund umana – „Plansurasu”. Stati linistiti, am numarat bine. Sint 3 inscrise in titlu.

Un mesaj pentru fanii care ne citesc si care vor veni sa te vada la Hard Rock Ca

Articolul De vorba cu Florin Chilian apare prima dată în In Oras - Iasi.

Interviu cu soprana Mioara Cortez: „Nu puteam reveni decât într-un super-concert”

Născută într-o familie cu adânci rădăcini muzicale, soprana Mioara Cortez revine în oraşul natal cu ocazia Iaşi Educational Trade Show – IETS.

Aceasta va interpreta arii cunoscute din repertoriul internaţional în cadrul Spectacolului de Gală „Clasic 300” alături de artiştii Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaşi şi de nume de referinţă ale muzicii clasice internaţionale.

Cât de des reveniţi în Iaşul natal?

Eu vin în fiecare an pentru că am familia aici şi îmi face plăcere să mă întâlnesc cu surorile mele. Am tot aşteptat să fiu invitată să vin să cânt. Dar la cât de mult iubesc Iaşul şi la cât de mult cunosc acest public cald şi bun nu trebuia să revin decât într-un super-concert. Aşa mi se pare normal. Aştept cu mare plăcere să mă întâlnesc cu Filarmonica din Iaşi, cu dirijorul Sabin Păutza, căruia i-am cântat multe compoziţii cu mare dragoste. Erau compuse absolut superb. Va fi un concert de mare amploare.

Credeţi că un astfel de concert ar putea anima Iaşul?

Iaşul este acelaşi oraş istoric, muzical, cultural din toate punctele de vedere. Oamenii îl fac necultural. Eu iubesc acest oraş cum nu vă puteţi imagina. I-am dus prestigiul în toată lumea. Întotdeauna unde am cântat am vorbit despre Iaşi, despre Operă, despre Filarmonică. Pentru ca Iaşul să crească ar trebui în primul rând invitaţi oameni de valoare care să facă muzică. Dar pentru asta trebuie bani, trebuie susţinere. Şi în şcoli ar trebui reintrodusă muzica. Ar trebui de la grădiniţă să pui copilul să asculte, să înveţe muzică, să-l duci la concert, la Operă. Educaţia porneşte de mic. Eu m-am născut într-o familie de muzicieni şi de aceea m-am lipit şi eu şi surorile mele de muzică. Ţin minte că fugeam de la şcoală ca să merg la Filarmonică sau la Operă. Dar mulţi copii nu provin din familii de muzicieni. Şi dacă adultul nu se duce la Operă sau la Filarmonică, nici copilului n-o să-i inoculeze dragostea pentru acest tip de muzică.

Aveţi o arie preferată?

Toate ariile le cânt cu mare plăcere. Nu am o arie preferată, pentru că pe toate le trec prin filtrul sufletului meu. Atât de mult mă confund cu personajul, cu rolul din opera respectivă încât publicul simte acest lucru şi mă iubeşte.

V-aţi gândit vreodată să vă întoarceţi definitiv în ţară?

Da, bineînţeles. Eu şi soţul meu am plecat pentru că el are toate rudele în Canada unde ne-am stabilit. E greu să te acomodezi într-un loc străin, dar acolo totul era pregătit pentru noi. Concertele sunt diferite acolo. Muzica de operă nu este foarte gustată. Abia după ce cântam lumea reacţiona.

Descrieţi în câteva cuvinte esenţa Iaşului cultural.

Un oraş atât de frumos ca Iaşul, care are universităţi de toate felurile, are Filarmonică, Teatru, Operă, Teatru de Copii, muzee are o rădăcină extraordinară care dăinuie de atâta timp. Nu poţi trăi fără trecut. De aici porneşti. Iaşul este unul dintre puţinele oraşe ale României care se bucură de toate acestea conglomerate, şi chiar din lume. De fiecare dată când mă întorc descopăr un alt Iaşi, mai frumos, mai bine pus la punct.

Bujor Prelipcean: „Am speranţa ca Iaşul să fie o capitală a viitorului”

Distins cu Ordinul Naţional pentru Merit, în grad de Cavaler, cetăţean de onoare al municipiului Iaşi şi profesor de onoare al Academiei de Muzică din Wurzburg, Germania, directorul Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaşi susţine IETS – Evenimentul Iaşului în Educaţie.

Ce poate face Iaşul pentru a se ridica la renumele de Capitală Culturală Europeană?

Aceasta este o întrebare dureroasă, pe care mi-o pun şi eu deseori. Iaşului îi lipsesc multe. Îi lipsesc oameni cu minte, cu iniţiativă, îi lipsesc bani pentru refacerea structurii. Nu poţi să te numeşti oraş cultural european fără să ai sălile de concert perfect puse la punct. Toţi dorim ca Iaşul să fie Capitala Culturală a Europei, a României nu mai vorbim.

Ce fel de evenimente ar putea propulsa Iaşul în rândul marilor oraşe ale lumii?

Evenimentele culturale, pe care le fac Filarmonica, Opera sau Teatrul Naţional sunt evenimente care accidental, cum facem noi în cadrul Iaşi Educational Trade Show – concertul de pe data de 2 iunie, se pot face în stradă. Cultura se face în săli de concert adevărate, aşa cum se întâmplă la Paris, la Viena, la Munchen, la Milano. Este foarte interesant să avem câteva evenimente marcante. Aceste concerte în aer liber trebuie făcute. Filarmonica din Londra cântă în Hyde Park sau cea din New York cântă în Central Park.

Iaşi Educational Trade Show ar putea constitui un punct de susţinere pentru Iaşi – Capitală Culturală Europeană?

Iubesc foarte mult entuziasmul cu care s-a organizat acest eveniment şi de aceea am sărit în barca sa. Astfel de manifestări, precum Spectacolul susţinut de Filarmonică, îşi pot aduce, bineînţeles, beneficiul lor. Lumea poate participa masiv la astfel de manifestări. Poate ar trebui găsit un loc mai propice, unde lumea să poată sta pe pături, cum se întâmplă în Berlin.

Descrieţi în câteva cuvinte esenţa Iaşului Cultural.

Iaşul, din punctul meu de vedere este o adevărată capitală a trecutului. A prezentului încă nu este şi am speranţa şi mă rog lui Dumnezeu ca Iaşul să fie o capitală a viitorului.

Maestrul Sabin Păutza dirijează la Iaşi un spectacol unic în capitala Moldovei

Sabin Păutza este artistul complet care a îmbrăţişat cu succes atât cariera de compozitor cât şi pe cea de dirijor şi interpret.

Aclamat pe scenele din întreaga lume, acesta revine la Iaşi pentru a conduce Spectacolul de Gală „Clasic 300” de pe data de 2 iunie

Cât de des găsiţi timp pentru a vă întoarce în Iaşi?

Din 1990 vin cel puţin o dată pe an la Iaşi. Nu a trecut nici un an după Revoluţie în care să revin în ţară şi să nu trec pe la Iaşi, fie că ţineam cursuri la Conservator, fie aveam concerte la Filarmonică, fie amandouă, ca acum. Jumătate din cei din orchestra de la Filarmonică mi-au fost studenţi. Şi Viorel Munteanu mi-a fost student şi Bujor Prelipcean la fel. Am rămas în legătură cu oamenii aceştia şi îmi face plăcere să mă întorc la Iaşi. Eu aici am crescut, aici m-am realizat, nu la Bucureşti. Acolo am făcut facultatea, dar pentru mine Iaşul a fost oraşul de suflet, locul în care m-am simţit cel mai bine şi am crescut. Poate că nicăieri în altă parte nu aş fi putut face la fel. Cel puţin în perioada aceea când am venit eu, în ‘65 Iaşul avea o aură, un aer special. Erau nişte umbrea ici. Vedeai casa lui Codreanu, teiul lui Eminescu, aici era Junimea, Teatrul Naţional, erau scriitori, marii moldoveni care au făcut istorie şi au făcut cultură.

Venind în fiecare an, aţi putut remarca vreo schimbare a oraşului?

Iaşul a devenit un oraş cosmopolit. S-a împestriţat. Nu ştiu dacă e bine sau rău, dar nu mai este „dulcele târg al Ieşilor”. Din păcate, s-a modernizat, ca toate oraşele, dar această modernizare are şi aspecte negative. Simţi că se schimbă şi nu neapărat în bine. Eu zic că oamenii sfinţesc locul şi oamenii fac istoria şi eu zic că moldovenii sunt puternici şi nu vor uita nişte lucruri care ţin de tradiţie, de cultură, de mândria lor. Chiar şi limba asta… Eu când vin la Iaşi uit că sunt bănăţean. Când mă duc în Bucureşti nu vorbesc ca ei. Limba moldovenească are farmecul ei. Eu sper ca tânăra generaţie din Iaşi să nu se îndepărteze prea mult de acele generaţii care au făcut mândria Moldovei şi a Iaşului, oamenii aceia mari care au scris istoria, care au făcut teatru, muzică şi literatură la Iaşi. Iaşul a fost întotdeauna un puternic centru de cultură şi pentru mine a însemnat o pepinieră ideală pentru a mă dezvolta. Aici am început cariera mea de compozitor, de dirijor, de profesor şi de fiecare dată mă întorc cu mare plăcere. Încă mai am mulţi prieteni aici dar din păcate nu pot să îi văd pe toţi.

Ce veţi oferi ieşenilor pe 2 iunie, la Spectacolul „Clasic 300”?

Vor fi 14 selecţii muzicale. Dar vom oferi publicului şi surprize. Printre melodiile pe care le vom prezenta ieşenilor se regăseşte şi un medley cu muzică din filme. Orchestraţie la muzică din filme celebre, „Casablanca”, „Romeo şi Julieta”. Toată lumea recunoaşte melodiile acestea. Voi avea şi un aranjament propriu de-al meu cu melodiii ruseşti. Muzica lor e frumoasă. Vor fi cel puţin două ore de program pentru ieşeni.

Cum a fost reîntâlnirea cu foştii elevi la lucrul pentru Spectacolul de Gală „Clasic 300”?

A fost foarte bine. Eu sunt puţin stresat pentru că săptămâna viitoare nu putem repeta în toate zilele, pentru că mai sunt programate şi alte concerte. Trebuie să ne împărţim timpul iar pentru mine nu ajunge, pentru că programul spectacolului este unul foarte dens şi divers şi ia mult mai mult timp să-l cizelezi decât un spectacol obişnuit.

Ce gen de evenimente ar putea ridica statutul Iaşului?

Putem invita personalităţi. Dacă vine un solist mare, un actor mare asta se poate constitui într-un eveniment şi asta ridică pulsul urbei. Sunt oameni care vin şi schimbă ceva. Dacă aduci cântăreţi mari aici, poţi să faci un stadion plin. Am putea face multe lucruri, dar trebuie fonduri pentru acestea, trebuie sprijin de la autorităţi. Publicul ar fi doritor de astfel de evenimente şi acestea ar ridica şi Iaşul.

Maestrul Sabin Păutza este unul dintre cei  trei invitaţi de marcă ai Spectacolului Clasic 300 ce va avea loc pe data de 2 iunie. Acesta va urca pe scenă alături de soprana Mioara Cortez şi de violonistul Gabriel Croitoru, cel căruia Statul Român i-a încredinţat celebra vioară Guarneri – „Cathedral”, cea pe care a cântat şi maestrul George Enescu. Aproape 2.000 de spectatori, personalităţi ale vieţii culturale, academice, reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai administraţiei locale se vor bucura de acordurile ariilor celebre din muzica lumii într-un ambient unic în spaţiul cultural ieşean şi naţional. Explanada Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” se va transforma pentru o seară într-o mare sală de spectacole în aer liber.

Spectacolul este organizat în cadrul Iaşi Educational Trade Show – IETS, evenimentul Iaşului în educaţie, sub a cărui egidă, timp de trei zile se vor desfăşura expoziţii de Carte, de Oferte în Educaţie, de Tehnologii educaţionale, un Târg de Joburi şi Marşul Absolvenţilor.

Preţul biletelor la Spectacolul de Gală „Clasic300” este cuprins între 50 şi 70 de lei, acestea putând fi achiziţionate online de pe site-ul www.iets.ro/bilete, de la librăriile Cărtureşti, agenţia Filarmonicii, cafeneaua Maideyi, librăria Avant-Garde şi de la Galeriile Anticariat Grumăzescu.

Articolul Interviu cu artistii concertului Clasic 300 apare prima dată în In Oras - Iasi.

Interviu Marius POP

METALHEAD.ro: Salut, Marius! Cum ti-ai rezuma activitatea muzicala de pana acum, pentru cei care inca nu sunt familiarizati cu ce faci tu?

Marius Pop: Am activat in trecut in mai multe proiecte de pop rock sau jazz, ajungand in prezent sa activez in doua proiecte consistente: unul de pop cu Smiley si unul de jazz fusion alaturi de trupa mea The M Theory.

MH: Ai spune ca ai mostenit pasiunea pentru muzica de la tatal tau, sau e mai degraba un drum pe care l-ai descoperit singur?

MP: De mic copil ma duceam la repetitiile trupei “Celelalte Cuvinte”, iar acolo zic eu ca s-a creat microbul de a deveni instrumentist. Tatal meu, observand acest lucru, a evitat sa ma initieze din punct de vedere muzical, tocmai ca interesul meu sa creasca pentru a invata muzica. Primul intrument pe care l-am studiat a fost toba, apoi mi-am dat seama ca e mai usor sa compui daca stii sa canti la chitara.
Pasiunea pentru muzica a fost molipsitoare, educativa din partea tatalui meu. El mi-a explicat bazele. Pot spun ca de la un punct mi-am croit singur un drum muzical si spun asta pentru ca la o varsta destul de frageda am descoperit jazz-ul ca fiind o mare pasiune.

MH: Esti primul chitarist roman acceptat ca instructor pe site-ul GuitarMasterclass.net. Poti sa ne spui cate ceva despre activitatea ta acolo si cum ai ajuns in aceasta ipostaza?

MP: Initial imi puneam intrebarea de unde se poate castiga notorietate ca instrumentist. Raspunsul a venit ulterior de la managerul meu care se ocupa de imaginea mea chitaristica. El mi-a propus aceasta colaborare cu cei de la GuitarMasterclass, a trimis niste link-uri si ei s-au aratat foarte interesati pentru aceasta colaborare.
Colaborarea cu cei de la GuitarMasterclass a fost gandita ca o strategie de promovare; in acea perioada urma sa merg la “Guitar Idol” in Londra, unde am obtinut locul II (Jaden Rose Award) si urma sa facem un turneu de 12 orase cu trupa The M Theory pentru ca abia lansasem primul nostru disc.

MH: Povesteste-ne un pic despre proiectul The M Theory. Cum ai ajuns sa abordezi genul fusion si unde i-ai gasit pe muzicienii cu care colaborezi la el?

MP: Proiectul a luat nastere o data cu chemarea mea in trupa lui Smiley, unde am dat de vechii mei colegi cu care aveam de mult in plan sa facem un album jazz fusion. O data intrat in trupa fiecare si-a adus contributia atat ca interpret cat si in calitate de compozitor, apoi ne-am pus pe treaba si in decurs de cateva luni a luat nastere primul nostru disc.
In cateva luni vom termina de finisat primul nostru disc live The M Theory, dupa care la inceputul anului viitor ne vom stradui sa fim gata cu un al doilea disc de studio cu un sound inedit.

MH: Probabil multa lume te cunoaste pentru activitatea din trupa lui Smiley. Cum ai ajuns sa canti alaturi de el? Am vazut ca esti acompaniat acolo si de niste colegi din The M Theory.

MP: Faptul ca am ajuns acolo se datoreaza unei vechi prietenii cu tobosarul Marcel Moldovan, noi doi ne cunoastem din alte proiecte mai vechi in care am activat. Cam aceeasi poveste este si pentru colegul meu Alex Racovita de la clape.

MH: Cum reusesti sa impaci, muzical vorbind, ce faci alaturi de Smiley cu ce faci alaturi de The M Theory? Mi se par doua lumi total diferite.

MP: Fiind o fire deschisa din punct de vedere muzical, ma descurc foarte bine cu amandoua. Ba mai mult, Smiley reprezinta o provocare pentru mine deoarece in ultimul timp am ajuns sa fiu pasionat de ideea de productie muzicala orientata si in alte directii decat rock-ul cu care eram obisnuit.

MH: Ai putea sa ne spui cum difera experienta de concert in functie de proiectul cu care esti pe scena? Preferi vreo formula anume, din punctul asta de vedere?

MP: Prefer formula de genul omul potrivit la locul potrivit. Intotdeauna am avut norocul sa intalnesc oameni care se adapteaza usor la orice stil muzical, oameni care au o maturitate muzicala flexibila, de aceea se intampla ca in formulele diferite in care activez sa fie aproape aceeasi intrumentisti.
Cat despre experientele muzicale care aparent am putea spune ca difera in functie de proiect, as putea spune ca toate au ceva in comun: in orice stil muzical trebuie sa cunosti foarte bine ideea de a fi un bun acompaniator si un bun solist in materie de chitara.

MH: Daca tot suntem aici, cam ce pregatiti publicului pentru concertul Smiley de pe 10 mai din Hard Rock Cafe? Poti sa ne spui cate ceva, sau e secret? 🙂

MP: Vom pregati atat piese cunoscute cat si piese pe care nu le cantam de obicei in concerte, sau unele piese foarte cunoscute vor fi cantate intr-o total alta forma decat au fost auzite vreodata.

MH: Ce-ti mai trece prin cap in ultima vreme, din punct de vedere muzical? Cam la ce ar trebui sa ne asteptam in viitorul apropiat de la tine?

MP: Din punct de vedere muzical ne pregatim intens pentru a imprima al doilea album de studio The M Theory, un album care difera foarte mult ca sonoritate si stil fata de precedentul. In prezent se pot asculta pe pagina mea de artist de pe facebook cat si pe site-ul meu www.chitarist.ro piesele “Giant frets” si “Overdose”, piese care subliniaza directia muzicala inspre care ne indreptam.

MH: Daca nu gresesc, anul asta se fac 10 ani de cand ai inceput sa studiezi chitara ca autodidact. Ai ceva tips & tricks pe care le-ai putea impartasi cu chitaristii aflati acum la inceput de drum?

MP: Se fac chiar 18 ani de cand studiez ca autodidact, iar sfatul meu pentru chitaristi ar fi sa fim cat mai deschisi pentru diversele stiluri muzicale pentru ca din orice muzica putem invata ceva nou, pentru ca la randul nostru sa incercam sa cream ceva nou.

MH: Multumim!

Sursa: METALHEAD.RO

Articolul Interviu cu Marius POP, chitaristul lui Smiley apare prima dată în In Oras - Iasi.