• 1841-1842: Pentru a-l scoate din mediul boem, tatăl vitreg îl trimite în India, dar revine un an mai târziu la Paris, fugind de pe vas. La întoarcere, moștenește o avere considerabilă care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium.
• Se îndrăgostește de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secțiunea „Venus cea neagră” a volumului Florile răului, o prostituată din Africa. Până în 1844, cheltuise aproximativ jumătate din moștenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultăți financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijă averea lui Baudelaire și îi va plăti o mică rentă pentru tot restul vieții. O tentativă de suicid se produce în anul 1845.
• Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch.
• 1847: Publică nuvela autobiografică „La Fanfarlo”. Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului ’40. Îl descopera pe Edgar Allan Poe.
• 1848: Publică și lucrează la variate gazete.
• 1854 – 1855: Publică traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un suflet geamăn. Traducerea sa devine celebră.

Sursă date și fotografie: wikipedia.org

Acest articol a fost scris de pe un laptop DELL, de la partenerii nostrii, Madd Electronics.

Articolul 193 de ani de la nasterea lui Charles Baudelaire apare prima dată în In Oras - Iasi.