Despre Eric – Emmanuel Schmitt ar fi multe de spus, printre altele că este un autor preferat aici la Liber după patru, și cred că îți este cunoscut numele după volumele Oscar și Tanti Roz sau Pe când eram o operă de artă. Tot Eric – Emmanuel Schmitt a scris piese de teatru, articole pentru publicații celebre și altele. Poveștile lui au ajuns la milioane de cititori din întreaga lume prin intermediul traducerilor. O altă poveste semnată de autor e pregătită de tipar în limba română. E vorba despre cartea Copilul lui Noe, de găsit în librării de luna aceasta.
Suntem în Belgia anului 1942, când cel De-al Doilea Război Mondial nu și-a hotărât încă învingătorii. Evreii sunt siliți să se ascundă sau să fugă, alternativa fiind lagărul nazist. Cei care nu reușesc să se salveze încearcă măcar să-și pună copiii la adăpost.
Joseph se numără printre micuții care trebuie să se ascundă. El învață să uite, să-și anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. În internatul catolic unde este înscris pentru a i se pierde urma, Joseph îl întâlnește pe părintele Pons, un om a cărui misiune va fi să-l ajute pe Joseph să nu-și piardă nici speranța, nici credința în existența Binelui.
Asemenea lui Noe, părintele Pons salvează făpturile Domnului din fața cataclismelor istoriei. În catacombele bisericii catolice, el construiește o Arcă a spiritului pentru Joseph: o sinagogă unde pot fi studiate Tora și Cabala. Alături de părintele Pons, Joseph se va îmbarca într-o călătorie pentru redescoperirea identității.
Cuvinte care se regăsesc în descrierea celei mai recente apariții editoriale și care te invită la o lectură tulburătoare menită să amintească de evenimente grave din istoria lumii. În fond, e vorba despre o poveste despre cum oamenii rămân oameni în cele mai dificile situații, dar și despre prietenie. Copilul lui Noe de Eric – Emmanuel Schmitt, o carte de citit ”cu sufletul la gură”, cam ca toate cărțile lui Schmitt.
Un articol scris de Bianca Ioan
