Uneori, cele mai frumoase poveşti sunt şi cele mai adevărate. Alteori, ne place să imaginăm scenarii care construiesc cele mai frumoase poveşti. Oricum ar fi, poveştile sunt mereu prezente în viaţa noastră şi aproape de fiecare dată facem din simple lucruri, poveşti. Datele se schimbă când vorbim despre celebrităţi şi autobiografiile lor. Pare că nimic nu te poate ajuta mai mult să înţelegi pe cineva decât ştiind prin ce a trecut, cum a depăşit momente de cumpănă, şi cum le-a petrecut pe cele fericite. Atunci când vine vorba de oamenii „de la televizor”, poveştile vieţilor lor sunt la mare căutare. Mai ales pentru că, în faţa noastră, se presupune că ei joacă rolurile starurilor, artiştilor, politicienilor sau oamenilor de succes, în general. Dar care este povestea lor adevărată? Cum sunt ei dimineaţa? Ce model au pijamalele lor şi ce ritualuri înainte de culcare? În fond, suntem în căutarea detaliilor care să-i facă pe acei străini, obişnuiţi nouă, oameni, ca mine şi ca tine.
Uneori, autobiografiile lor reuşesc acest lucru, alteori, citind o astfel de carte ne luăm rezerva faptului că este scrisă ca să fie publicată, citită de milioanele de fani, scrisă ca să explice incidente văzute doar în presă, dar şi viaţa unor personalităţi la care să te gândeşti că au o mamă şi un tată, un frate sau mai mulţi.
Recomandarea de azi e despre o astfel de carte, scrisă de o artistă apreciată, iubită, adorată chiar, în sensul periculos al cuvântului. Cartea se numeşte Umbra din vocea mea şi promite că e scrisă chiar de Patricia Kaas. Dacă măcar puţin ţi-ar răsuna timbrul ei vocal în urechi, citind această carte, ai crede-o pe cuvânt. Ritmul scrierii şi muzica Patriciei Kaas se potrivesc de această dată într-o poveste înduioşătoare a fiicei de miner cu încă şase fraţi acasă.
Cântăreaţa multpremiată şi asemănată adesea cu Edith Piaf sau Marlene Dietrich, povesteşte cu mult drag despre atmosfera din familia sa numeroasă. Cinci băieţi şi două fete, ultima la rând în familia Kaas şi poatre cea mai răsfăţată. A început prin a cânta la bâlciuri şi mici concursuri de talente, şi a ajuns să ţină turnă lungi în ţări la care nici nu visa când era mică.
Patricia Kaas dezvăluie cu sinceritate despre viaţa sa intimă, relaţiile cu prietenii, cu familia, despre întâlnirile care au marcat pozitiv cariera ei, dar, mai ales, despre o Patricia Kaas pe care nu o cunoşteam. La începutul cărţi declară dealtfel, că aceasta este vocea din off pe care nu am ascultat-o niciodată, că autobiografia este un film original al propriei sale vieţi, o altă faţă, şi cu mult diferită de cea pe care o putem intui despre artista de pe marile scene ale lumii.
Umbra din vocea mea, este o carte de citit într-un colţ luminos al camerei, la vreme de amiază, înfofolit comod în hainele tale de toamnă.
