În 2016, festivalul Serile Filmului Românesc îl aduce în fața cinefililor pe marele actor Mircea Diaconu. Ediția a VII-a a festivalului SFR generează în acest an o retrospectivă a celor mai bune filme în care Mircea Diaconu a făcut roluri extraordinare:
- Actorul și sălbaticii – 1975
- Filip cel Bun – 1975
- Mere Roșii – 1976 – (aniversare 40 de ani)
- Asfalt Tango – 1995 – (aniversare 20 de ani)
- Filantropica – 2002
- Doar cu buletinul la Paris – 2015
Actorul Mircea Diaconu se va reîntâlni la Iași, în cadrul festivalului, în perioada 4-8 mai, cu o parte dintre actorii cu care a jucat pe scena cinematografiei românești. Bucuria reîntâlnirii cu actorul, este, deopotrivă, și cea care va inspira ieșenii să iasă din casă și să vină la film. Actorul Mircea Diaconu este și scriitor, drept dovadă, în cadrul evenimentelor din festival, își va lansa și relansa la Iași volumele Șugubina, La noi când vine iarna (1980), Scaunul de pânză al actorului (1985).
Despre actorul Mircea Diaconu
Primul contact cu actoria l-a avut în liceu. A fost unul accidental. Acolo a primit prima indicație regizorală de la un profesor de germană („Uite cum faci: te urci pe scenă. Şi nu te uiţi la spectatori.”) Emoțiile actoricești le-a cunoscut pentru prima dată la un concurs între licee. Emoții pe care nu le-a mai întâlnit niciodată, după cum mărturisește și actorul într-un interviu: „Eram amorţit, până şi părul mi-era amorţit. N-am mai păţit asta niciodată în viaţa mea ulterioară, fireşte”. Cu poezia „Jurnalul Annei Frank” de Daniel Ureche și cu câteva indicații, a reușit să obțină premiul I la concursul respectiv. Acesta a fost primul succes, un succes ce l-a făcut să decidă că vrea să devină actor.
Studenția
Venit de pe băncile Liceului Sportiv, Mircea Diaconu a ales să-și urmeze visul și s-a înscris la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Întrucât admiterea a fost una dificilă, a reușit să intre la universitate, deși era pe ultimul loc. Primul an a fost cel mai dificil, fiindcă era privit diferit, era băiatul din provincie care de fiecare dată răspundea la întrebarea profesoarei „Ce ați citit în vacanță?” cu „Nimic.” Ceea ce nu știau profesorii și colegii era că tânărul actor nu avea cărți de specialitate, nu că refuza să citească. În ultimul an, avea de pregătit un monolog pentru examenul final și, cu ajutorul altor băieți din anul al treilea, ce-l știau de la cămin, a trecut examenul. În timpul studenției, a debutat în domeniul actoriei la Teatrul Bulandra cu „Harfa de iarbă” de Truman Capote. Un an mai târziu, în 1971, debutează și în cinematografie, jucând în drama „Nunta de piatră”, în regia lui Mircea Veroiu.
Actoria ca meserie
Întrucât spiritul actoricesc al tânărului Mircea Diaconu promitea foarte multe, acesta a fost angajat la Teatrul „Bulandra”, unde a rămas până în 1982. Din 1972 până în 1982, a dat viață diferitelor roluri pe scena Teatrului „Nottara”. Între timp, conturează personajul Radu Toma în filmul „Actorul și sălbaticii”, film ce și-a avut premiera în România în anul 1974. În anul 1990 devine primul actor care își dă demisia, urmând ca în anul 2001 să revină în teatru ca angajat. Având ca motto „Perseverez!”, în cei peste 45 de ani de teatru, Mircea Diaconu a jucat foarte mult pe două importante scene ale teatrului românesc: „Bulandra” şi „Nottara”. La „Bulandra” a jucat în spectacole precum: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, în regia lui Liviu Ciulei (1972), Furtuna de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei (1978), Mormântul călăreţului avar de Dumitru Radu Popescu, în regia lui Mircea Marin (1981). La „Nottara” a jucat în: Cuminţenia pământului de Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Marin Sorescu (1984), Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Claudiu Goga (2003), Scandal la Operă! de Ken Ludwig, în regia lui Petre Bokor (2006). În anul 2013, actorul a primit Premiul de excelență, la gala de deschidere a Festivalului Internațional de Film București, desfășurat între 15 și 21 aprilie, la Cinema Studio.
Profesorul de actorie Mircea Diaconu
În 1997 se înscrie și în domeniul învățământului ca asistent la Actorie la IATC București (clasa prof. Olga Tudorache) până în anul 1978. A predat și la Academia de Teatru și Film București, iar în 1995 a devenit profesor la UNATC. Mircea Diaconu s-a declarat dezamăgit de sistemul de învățămând întrucât „facultatea nu înțelege că scopul e studentul și nu profesorul”. Astfel, a decis să se retragă din acest domeniu. În 1997, debutează în literatură cu volumul Șugubina, un volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat și alte opere: La noi când vine iarna (1980), Scaunul de pânză al actorului (1985). De asemenea, a avut și o rubrică în revista „Cinema”.
