Horia-Roman Patapievici (născut 18 martie 1957 în București) este un scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan.
Tatăl său, Denis Patapievici, s-a mutat de la Cernăuți (acum în Ucraina), în Polonia ocupată, în 1940, după ce Uniunea Sovietică a ocupat Bucovina . Acesta ajuns după al doilea război mondial membru al Partidului Comunist Austriac, apoi al PMR, director al Direcției Circulație Monetară la Banca Națională și reprezentant al României la CAER.
În cartea Discernământul modernizării (Humanitas, 2009) Horia-Roman Patapievici recunoaște că părinții lui s-au întâlnit ca urmare a răsturnărilor politice și că, astfel, el este „un produs neintenționat al catastrofelor care au ruinat multe dintre țările acelei părți a lumii”.
Patapievici este căsătorit din 1981 și are un fiu, născut în 1989.
A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit „În preajma ștreangului (istoria unui nopți)” referitor la acea zi.
Debutul său ca un eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a avut contribuții diferite, inclusiv editoriale, în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche) (2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006) .
Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc de după 1989 a stîrnit uimire, curiozitate, admirație – și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe , pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste .
„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”
Cele mai importante scrieri ale sale sunt:
- Cerul văzut prin lentila (Premiul pentru eseu al editurii Nemira, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1995), Nemira, 1995, 1996, 1998; Polirom, 2002;
- Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării, Humanitas, 1995, 1996, 1997, 1998; trad. engl, CEU Press, 2002;
- Politice, Humanitas, 1996, 1997, 1998;
- Omul recent (Remarks on the Recentness in Man), Humanitas, București, 2001.
Sursă date și foto: wikipedia.org
Acest articol a fost scris de pe un laptop DELL, de la partenerii nostrii, Madd Electronics.
