“A şti să conduci nu înseamnă a şti să domini, ci a şti să convingi oamenii să muncească pentru un scop comun” (Daniel Goleman).
Care este diferenţa dintre management şi leadership? Aceasta este o întrebare adresată deseori ale cărei raspunsuri sunt foarte diversificate. Cea mai mare diferenţă dintre manageri şi lideri este felul prin care aceştia îşi motivează angajaţii, lucru ce defineşte cel mai bine modalitatea lor de lucru şi acţiune. Multe persoane întrunesc ambele atribuţii, fiind atât lideri, cât şi manageri. De asemenea, mulţi au funcţii de management, însă realizează că nu pot conduce suflete, şi atunci stagnează la nivelul de manageri.
În ce constă, până la urmă, diferenţa? În primul rând, managerii au subordonaţi, pe când liderii au oameni care să-i urmeze în activităţi, în idei şi intreprinderi.
Managerii, prin definiţie, cum am spus, au subordonaţi, cu excepţia acelora pentru care titlul este un lucru formal şi impropriu obţinut prin vechimea deţinuta în aceasta arie, iar puterea lor asupra altora este alta decât autoritatea formală. Dar, în general, managerii se caracterizează prin: stil autoritar, tranzacţional, focalizarea pe muncă şi nevoia de confort.
Managerii au un stil autoritar acordat, prin definiţie, de către companie, iar subordonaţii acestora acţionează, în mare măsură, după spusele şi dorinţele lor, ceea ce defineşte şi stilul tranzacţional. Acest lucru nu se întâmplă datorită faptului că angajaţii sunt robotizaţi, ci datorită unor recompense promise în schimbul muncii impuse. În general, managerii sunt plătiţi pentru a realiza munca în mod eficient şi corect (deoarece şi ei sunt subordonaţi cuiva), de obicei fiind constrânşi de timp şi resurse financiare. Astfel, ei pasează activităţile subordonaţilor.
O cercetare realizată pe manageri demonstrează că aceştia preferă o viaţă în general stabilă şi echilibrată, ceea ce îi determină ca în mediul organizaţional să evite conflictele şi riscurile pe cât posibil. În general, le place să conducă o “echipă fericită”.
Liderii nu au subordonaţi, cel puţin nu atunci când practică leadership-ul. În acest caz, ei trebuie să renunţe la controlul formal autoritar pentru că leadership-ul înseamnă să ai oameni care să te urmeze, iar realizarea acestui lucru se face întotdeauna în mod voluntar. Liderii se caracterizează, în general, prin: stil carismatic, de transformare, focalizarea pe oameni, explorarea riscului.
Nu este suficient să le spui angajaţilor ce trebuie să facă pentru ca aceştia să acţioneze pe măsură. Un lider carismatic ştie să-i atragă, să îi ghideze şi să realizeze o concordanţă între munca ce trebuie făcută şi dorinţele lor în această privinţă. Astfel, echipa va fi capabilă să-l urmeze pe lider indiferent de riscul pe care îl implică sarcinile propuse. Liderul carismatic poate, prin persuasiune, să atragă mai uşor angajaţii de partea lui. În general, ei se folosesc de promisiuni, transformări nu atât extrinseci, cum procedează managerii cât intrinseci, inducându-le starea necesară în vederea demarării acţiunii.
În acelaşi studiu făcut pe manageri în care s-a demonstrat că managerii încearcă să evite situaţiile riscante, s-a demonstrat, de asemenea, că liderii acţionează în mod diferit. Ei sunt în căutarea de riscuri, precum şi în căutarea de soluţii eficiente pentru acestea. Ei se simt confortabil în această situaţie şi sunt capabili să identifice riscurile si să le modeleze în favoarea lor, sunt capabili să încalce regulile pentru a obţine ce vor şi pentru a finaliza cu succes o activitate. S-a demonstrat că un număr surprinzător de astfel de lideri au avut probleme în viaţa private, probleme pe care au fost nevoiţi să le depăşească, ca de exemplu o copilărie cu traume, dislexie etc. Aceste experienţe i-au învăţat probabil să îşi asume riscuri şi să acţioneze în pofida părerilor dezaprobatoare ale celor din jur.
În tabelul următor sunt ilustrate o serie de diferenţe dintre management şi leadership. Bineînţeles, această caracterizare este ilustrativă pentru că există o multitudine de trăsături ce fac diferenţa dintre cele două tipuri de conducere. Multe persoane pot fi atât manageri, cât şi lideri întrucât pot întruni comportamente combinate.
|
Caracteristici, acţiuni |
Lider |
Manager |
|
Maleabilitate |
Stabilitate |
|
Viziune către oameni |
Organizarea muncii |
|
Adepţi |
Subordonaţi |
|
Pe termen lung |
Pe termen scurt |
|
Viziune |
Obiective |
|
Stabileşte directivele |
Plănuieşte detaliile |
|
Facilitare |
Execuţie |
|
Carismă personală |
Autoritate formală |
|
Inimă |
Minte |
|
Pasiune |
Control |
|
Proactiv |
Reactiv |
|
Vânzare |
Impunere |
|
Transformare |
Tranzacţie |
|
Entuziasm pentru muncă |
Aspecte financiare pentru muncă |
|
Străduinţă |
Acţiunea |
|
Realizare |
Acţiune |
|
Asumare |
Minimizare |
|
Încălcare |
Respectare |
|
Util |
Evitat |
|
Noi viziuni |
Viziuni deja existente |
|
Urmărit |
Stabilit |
|
Ce este corect |
Este corect |
|
Dă |
Ia |
|
Ia |
Dă |
Diferenţa dintre management şi leadership poate fi ilustrată şi prin considerarea uneia fără cealaltă. Astfel că leadershipul fără management stabileşte o direcţie sau o vizune pe care angajaţii o urmăresc fără a înţelege pe deplin cum va fi condusă spre realizare, ceea ce conduce la finalizarea acţiunii de către alte persoane din cadrul organizaţiei. Managementul fără leadership se bazează pe controlul tuturor resurselor prin care se asigură desfăşurarea activităţii conform planurilor iniţiale, fără a modifica sau schimba direcţia de acţiune şi fără a încălca regulile deja stabilite. Această abordare poate determina o finalitate eronată a acţiunii dorite.
Warren Bennis, în anul 1989 stabileşte următoarele diferenţe dintre manager şi lider:
1. Managerul administrează; liderul inovează !
2. Managerul este o copie; liderul este un original !
3. Managerul menţine; liderul dezvoltă !
4. Managerul pune accentul pe sisteme şi structuri; liderul pe oameni !
5. Managerul se bazează pe control; liderul inspiră încredere !
6. Managerul are viziune pe termen scurt; liderul pe termen lung !
7. Managerul întreabă cum ? şi când ?; liderul întreabă ce ? şi de ce ?
8. Managerul ţinteşte rezultatul final; liderul orizontul !
9. Managerul invită; liderul iniţiază !
10. Managerul acceptă status-quo-ul; liderul îl provoacă !
11. Managerul este soldatul clasic bun; liderul este propriul lui general!
12. Managerul face bine lucrurile; liderul face lucruri bune !
13. Managerul este format şi învaţă prin instruire; liderul prin educaţie!“
Liderul carismatic nu are, în mod obligatoriu, o personalitate dominatoare sau puternică. El acţionează întotdeauna într-un mod calm faţă de oameni şi ştiu să-i asculte, sunt de încredere, iar de obicei iau greşelile şi criticile asupra lor. Reuşesc astfel să câştige loialitatea echipei sale. Însă, să nu înţelegem greşit: liderul nu este foarte prietenos, el ştie să păstreze o anumită limită, o anumită distanţă dintre el şi angajaţi. Liderii sunt concentraţi, de asemenea, asupra sarcinilor şi a îndeplinirii acestora. Ceea ce reuşesc cu adevărat este să insufle şi celorlalţi entuziasmul de a efectua o muncă conform viziunii lor.
Scris de:
Vera Purdel – Specialist PR si comunicare
Extreme Training