Crimă şi pedeapsă, Feodor Mihailovici Dostoievski

Colecţia Top 10+ de la editura Polirom aduce în atenţia publicului larg o întreagă serie de autori celebri care ar putea lua liniştiţi nota 10 cu + după o primă lectură, dar şi care să ocupe un loc fruntaş într-un top personal de autori preferaţi. Sigur ai cel puţin trei astfel de cărţi în bibliotecă. Alea cu alb şi roşu, mai groase, mai subţiri, dar care inspiră la lecturi de cultură generală sau particulară.

 O ediţie tradusă bine şi o carte de avut pe lista lecturile clasice este Crimă şi pedeapsă de Feodor Mihailovici Dostoievski, căruia de cele mai multe ori îi zicem doar pe numele de familie. Probabil o carte pe care ai fi putut să o deschizi în liceu, sau măcar să fi auzit despre ea în adolescenţă. Dacă nu, nu-i nicio crimă, drept urmare, nicio pedeapsă.

 Pe scurt, e cartea unor prime întrebări existenţiale, cu detalii atât de minuţioase că nu are cum să nu te răpească în zilele lungi ale lui Raskolnikov, personajul principal al romanului. Tânărul student la Drept în Sankt Petersburg este forţat să-şi întrerupă studiile din motive financiare. Cum viaţa nu-i deloc simplă când  gândul tău e la mâncarea de mâine, când eşecul este marele semn de exclamare din oglindă,  este de la sine înţeles că propriile scenarii te pot arunca în cele mai negre adâncuri. Aşa se întâmplă şi cu Raskolnikov care plănuiește să omoare cămătăreasa la care ducea din când în când diverse lucruri pentru a lua o sumă din care să trăiască o zi, două. Raskolnikov este un idealist prin definiție, nu ucide pentru bani, din necesitate financiară, ci din ideea că o astfel de persoană este ca un gândac al societății și trebuie stârpit.

 Fiecare pagină va face ca experienţa lecturii să fie una de abandon a oricărui tip de realitate, altul decât cel în care ne atrage Dostoievski, nu ai cum să nu fii alături de criminal, şi mai mult după momentul crimei. Îl vedem pe Raskolnikov fugind de propriile gânduri şi mai ales de fapta sa. Şirul gândurilor sale devine şirul confuz al zbaterilor sale în faţa unei lumi imperfecte. Atât de imperfectă că merită să ucizi pentru o idee.

 Care îi este pedeapsa nu e greu de intuit, însă modul special prin care Dostoievski prezintă parcursul conştiinţei unui criminal, şi detalii care completează o poveste de un adevăr copleşitor, sunt unice. Cartea asta merită tot timpul tău şi în acelaşi timp lectura unei astfel de cărţi e 100% pasibilă de a crea dependenţă de scrierile lungi ale apreciatului Feodor Mihail Dostoievski.

Search

aprilie, 2024